Mãrțişor de departe

 

 

 

Vlad Madalin Craciun _______

 

Mãrțişor de departe

 

N-am sã-ți spun, mãicuțã sfântã,

Cã îmi este greu sau dor,

Chipul tãu și firea blândã

Nu primesc azi mãrțişor.

 

Sã te întristez mai tare

Nu aş vrea, de mã-nțelegi,

Cã din mii de mãrțişoare

Tu pe mine mã alegi.

 

Prima zi de primãvarã,

Dragã mamã, a trecut…

Gânduri, doruri te doboarã

Cã nu m-ai vãzut demult.

 

Azi te venerez în nume

De aici, din depãrtare,

Şi-aş da banii toți din lume

Sã ìți cumpãr mãrțişoare.

 

Ce ți-aş mai cânta odatã

Vechiul cânt cu ghiocei,

Iarã inima sã-mi batã

Şi sã creascã cum cresc ei!

 

Ştiu c-acea felicitare

An de an ce ți-o dădeam

Astãzi farmec totuşi are

Când priveşti în lung, pe geam.

 

Şi mã doare, dragã maicã,

Cã nu mişun prin ogor,

Sufletul tânjeşte parcã

Sã-ți ofere mãrțişor.

 

Vocea ta mã încalzeşte,

Nu-ți mai vãd privirea, mamã ,

Cã ne-a despãrțit orbeşte

O necruțãtoare vamã.

 

Ne „cãtãm” prin telefoane,

Dragã mamã, of, ce dor!

Însã micile butoane

Nu-ți oferã mãrțişor.

 

Am o singurã putere:

Sã îți spun cã voi veni,

Însã nu-ți dã mângâiere

Cã nu ştii în care zi.

 

Dragã mamã, n-am spus tot:

Eşti al meu boboc de floare.

Dragostea care ți-o port

Nu constã in mãrțişoare.