[adning id="34187"]
[adning id="33913"]

N-am să vă iert!

Mădălin Vlăduț Crăciun vine cu o poezie de actualitate, după alegerile din 11 decembrie în care România  a ales, prin absenteism și obtuzitate, calea comunistă.

vladut

Mădălin Vlăduț Crăciun _______

N-am sã vã iert vreodatã

Fără să vreau, închei un alt capitol

Şi din adins deschid o alta poartă;

De aş deschide zeci, ar fi ridicol,

Trãind, visând, tânjind la noua soartă.

 

Fără de ştire, privesc la alte uşi

Şi din adins voi face înc-un pas;

De-aş face zeci, ar fi chiar cei propuşi

Trăind, visând, tânjind la noul ceas.

 

Fãră să vreau, închei un alt nivel

Și din adins încep chiar unul nou;

De aş începe zeci, aş fi la fel

Trăind,visând, tânjind ca un erou…

 

Fără să vreau , prevăd o altă lume

Si din adins voi face-o sã învie;

De aş vedea-o înzecit, aş spune

Trăind,visând,tânjind … la nebunie.

 

Chiar de n-am vrut, o țară m-a iubit

Iar eu… am arătat cum se iubeşte…

O țară cu defecte, ce lasă de dorit,

Trãia, visa, aevea doar tânjeşte.

 

Am nimerit, şi m-a născut măicuța,

In țara mea… o Românie mare

Cu boi, cu vaci, şi, nelipsit, cãruța

Am tot trãit ,am tot visat … o floare.

 

O orhidee mândrã-n harta lumii,

O orhidee rară, aparte de vreun stat,

Ce v-a urma sa fie luată de jupânii

Care-au fãcut din toate un vis învolburat.

 

N-am sã vã iert vreodatã,

În veci de-ar fi sã fie,

Iar țara sã vã vadã, corect,

La puşcãrie!

 

Sã nu vã vãd în viață, mitocani…

Pieriți din ochii mei, urâților de neam ,

De unde aveți voi,mă, atât amar de bani,

De vã permiteți haine de sultan?

 

Fãrã sã vreau, deschid un alt capitol.

Mai bine tac, înghite-voi în sec,

Să mai vorbesc de voi ar fi ridicol

Si voi trãi, visând ca un „berbec”.