Mădălin Vlăduț Crăciun vine cu o poezie de actualitate, după alegerile din 11 decembrie în care România a ales, prin absenteism și obtuzitate, calea comunistă.
Mădălin Vlăduț Crăciun _______
N-am sã vã iert vreodatã
Fără să vreau, închei un alt capitol
Şi din adins deschid o alta poartă;
De aş deschide zeci, ar fi ridicol,
Trãind, visând, tânjind la noua soartă.
Fără de ştire, privesc la alte uşi
Şi din adins voi face înc-un pas;
De-aş face zeci, ar fi chiar cei propuşi
Trăind, visând, tânjind la noul ceas.
Fãră să vreau, închei un alt nivel
Și din adins încep chiar unul nou;
De aş începe zeci, aş fi la fel
Trăind,visând, tânjind ca un erou…
Fără să vreau , prevăd o altă lume
Si din adins voi face-o sã învie;
De aş vedea-o înzecit, aş spune
Trăind,visând,tânjind … la nebunie.
Chiar de n-am vrut, o țară m-a iubit
Iar eu… am arătat cum se iubeşte…
O țară cu defecte, ce lasă de dorit,
Trãia, visa, aevea doar tânjeşte.
Am nimerit, şi m-a născut măicuța,
In țara mea… o Românie mare
Cu boi, cu vaci, şi, nelipsit, cãruța
Am tot trãit ,am tot visat … o floare.
O orhidee mândrã-n harta lumii,
O orhidee rară, aparte de vreun stat,
Ce v-a urma sa fie luată de jupânii
Care-au fãcut din toate un vis învolburat.
N-am sã vã iert vreodatã,
În veci de-ar fi sã fie,
Iar țara sã vã vadã, corect,
La puşcãrie!
Sã nu vã vãd în viață, mitocani…
Pieriți din ochii mei, urâților de neam ,
De unde aveți voi,mă, atât amar de bani,
De vã permiteți haine de sultan?
Fãrã sã vreau, deschid un alt capitol.
Mai bine tac, înghite-voi în sec,
Să mai vorbesc de voi ar fi ridicol
Si voi trãi, visând ca un „berbec”.