Frumușel foc (Mister Boboc în anul I de facultate), talentat, actor în timpul liber, la școală ziua și la muncă noaptea, Sebastian Dascălu este copilul pe care și l-ar dori fiecare părinte. Dincolo de toate cele pe care le face cu energia vârstei sale, Sebastian este curtat și de muză care vine și-i șoptește versuri din cele mai inspirate. Meandrele sufletului său poetic se pot intui puțin și din versurile de mai jos
Natura sinelui
Copacii șoptesc prin frunze să tac,
Ei pot auzi gălăgia ce-o fac,
Cerul mi-e martor, observă, mă lasă
Suspină cu mine, stare ploioasă…
Funcții motorii mă poartă-n destin,
Privirea murdară, în viziune venin,
Într-o rafală de vânt găsesc alinare
E singura ce încă-mi oferă răbdare,
Păsări îmi cântă, mai e mult de muncă,
Terenul pășit îmi dă iar de furcă,
Grăbit de intenții greșesc acțiuni…
Sunt simplu un om, dar pot face minuni,
Te las să mă vezi în toată amploarea
Poate-așa te deschizi, îți pot fi scăparea.