
Tăierile ilegale, iresponsabile, din lăcomie pentru câțiva euro, au adus sentimentele poetului Vasile Tudorache din Lariano (Roma) la disperare și revoltă. Poezia sa este un strigăt de durere pentru pădurile masacrate ale României.
Vasile Tudorache ___________
Unii fac banii cu sacii,
Peste noapte sunt bogați;
Unde liberi trăiau dacii
Azi prăpăd e prin Carpați.
Nu lăsați munții să piară,
Strigați după ajutor,
Și pe noi o să ne doară
Dac-ai noștri codri mor.
Să stopăm jaful pădurii,
Să-i anihilăm pe hoți,
Să ne punem contra urii
Ce distruge munții toți!
Nu lăsați codrii să piară,
Hai să ne unim cu toții,
Decât codrii să ne piară
Mai bine să piară hoții!
Nu plătim cu viața oare
Care ne va fi scurtată?
Priviți cum pădurea moare
Fără milă-i defrișată!
De același autor mai puteți citi: