Noul președinte: oaia neagră sau oaia albă?

         Sărbătoarea Sfântului Dimitrie coincide aproape cu data alegerilor prezidențiale. Curățenia de toamnă sosește în natură dar și în politică iar românii emigrați pot decide ce va fi: oaia albă sau oaia neagră

În Ajunul sărbătorii Sfăntului Dimitrie, (cunosut la țară și ca ”sumedru”) se aprind focuri peste care sar copiii pentru a fi sănătoși tot anul. Focul are și menirea  de a alunga fiarele și de a încălzi morții. După ce focul este stins, țăranii aruncă un cărbune în grădină, ca aceasta să primească putere să rodească.

Cam așa se întîmplă zilele acestea la țară, odată cu terminarea culegerii roadelor pământului și umplerea hambarelor. Practic, sărbătoarea populară aproape că este concidență a sărbătorii alegerilor prezidențiale. Focul mistuitor care macină zilele acestea societatea românească, arestările tip ”mani pulite” în care procurorii nu mai dovedesc cu curățenia de toamnă, vor duce la ”scoaterea jarului” și aruncarea seminței în grădina țării pentru a ieși la iveală un nou președinte, o nouă conducere. România are nevoie de o purificare, de o curățenie așa cum are nevoie și natura la trecerea ei de la vară la iarnă. De sute de ani țăranii români respectă natura și o tratează așa cum își tratează familiile: greblează frunzele, curăță, adună gunoaiele și le dau foc spre bunucuria copiilor care sparg nuci sau se coață după gutui.

Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor. În acea zi ciobanii află cum va fi iarna și pentru asta ei își așează cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră.

Cojocul campaniei electorale încă nu a fost așezat. Este scuturat zi și noapte, tras și toate părțile, care mai de care mai cu ciudă, mai nervos în așa fel ca să se așeze pe el oaia lui. Cojocul e mare, greu, infestat cu cele mai urâte creaturi, nu simpli purici și păduchi. Sunt larve, viermi, gândaci și lipitori care au supt 25 de ani din biata țară. Ce va fi, nu se știe. Cert este că mițele cojocului sunt dese, lungi și din ele ies în fiecare zi noi paraziți, care mai de care mai gras și mai frumos, mai plin de păcate știute și neștiute, probate sau mai puțin dovedite. 14 lupi fioroși trag de acest cojoc și lupta este abia la jumătate. Pe 2 noiembrie, când oaia se va așeza pe el, atunci ciobanul va răsufla ușurat. Nu pentru mult timp.

Departe casă dar cu gândul la cei rămași la vatra de unde au plecat, românii din Diaspora sunt oarecum feriți de lupta lupilor de acasă.  Zic oarecum pentru că aproape fiecare român emigrat aici, ca și în alte țări, are un decodor cu care vede programele românești, are internet, facebook, smartphone și cam tot ce a inventat știința pentru a-l ține în contact cu locul de origine.

Sfântu Dimitrie nu va fi sărbătorit de emigranți acasă ci la muncă aici, în Occident. La scuturatul cojocului nu vor participa emigranții dar la așezatul oii pe el va trebui. Fiecare dintre noi, pentru a putea spera într-o curățenie de toamnă serioasă, va trebui să meaargă la vot. De aceste voturi, cât mai multe posibile, va depinde ce jar va arunca ciobanul și ce roade vor ieși.

Sau cel puțin așa ne amăgim de ani de zile, de când credem că democrația este soluția problemelor noastre.

Cristi Merchea