Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
- Daniela Teodora, mama, tata și Martina
Am întâlnit în Italia foarte mulți copii români, primii în clasă sau chiar în școală, de fiecare dată oarecum nemulțumiți de condițiile mai puțin rigide ale școlii de aici față de cele din România. Acești copii ar obține rezultate bune oriunde s-ar afla, pentru că educația familială, trăsăturile genetice și modul selectiv de a înțelege lucrurile îi fac deosebiți.
Sunt copiii noștri, copiii românilor emigrați , care fac cinste și onoare lor, părinților și românilor în general, cei care ar trebui să fie pe primele pagini ale tuturor canalelor mass-media.
Cum trebuie să se simtă o mamă și un tată, români emigrați în Italia, când fiica lor vine de la școală cu cele mai mari note, la concursuri e mereu câștigătoare, termină anul școlar cu 10, iar școala unde învață mai instituie și un titlu special numai pentru ea? Ce sentimente, ce bucurie, ce emoții și ce trăiri inundă sufletele lor când toți cei din jur, români sau italieni, îi privesc cu invidie, admirație sau cine mai știe care sentiment?
Oameni simpli, plecați de pe melagurile Neamțului, părinții Danielei au emigrat în Italia în anii ”95. Sau stabilit în Valeggio del Mincio, lângă Verona, și au început să muncească. Tot aici se va naște Martina, prima lor fetiță, care va fi primul copil născut din părinți români din zona Veneto, urmată de Daniela Teodora, mezina.
Deși născuți aici, copiii vor învăța românește mai bine decât cei care s-au născut în țară, și-i vom găsi la manifestările românești din Veneto sau Roma sau la cursurile de limbă, cultură și civilizație românească.
Dacă sora mai mare, Marina, a fost un exemplu atât la școală cât și în sport, (în 2013 Martina termina școala medie cu 10 cu felicitări), nici Daniela nu a vrut să fie mai prejos. Anul acesta, clasa a V-a a terminat-o prima, școala instituind o diplomă specială numai pentru ea datorită rezultatelor foarte bune obținute la învățătură.
Familia Dogaru nu se mândrește numai cu rezultatele școlare. Ambele fete practică artele marțiale taekwondo la un nivel care le-a adus mereu pe podiumurile școlare, regionale și chiar naționale.
La cele câteva întrebări puse, Daniela Dogaru, fetița de 10 cu felicitări, răspunde simplu, așa cum simple sunt toate pentru ea.
Rep. – Cum de înveți așa bine? Îți place sau ești constrânsă?
Daniela: – Îmi place. Materiile mele preferate sunt engleza, sportul și matematica.
Rep.- Cea mai bună pe toată școala. Cum ai reușit?
Daniela: – Am luat premiu pentru ca am avut notele cele mai bune, iar la sport am ajuns cu rezultate foarte bune la nivel de regiune.
Rep.- Ce spun profesorii și ce spun elevii? Nu ai și colegi invidioși?
Daniela: – Nu am colegi invidioși. Mă înțeleg bine cu toată lumea, inclusiv cu profesorii. Am schimbat profesorii după terminarea clasei a 5-a și mă înțeleg și cu ei la fel de bine.
Rep.- Unde vrei să mergi mai departe când vei termina liceul?
Daniela: – Aș dori să merg înainte cu matematica. Îmi doresc un profil sțiințific.
Rep.- Ești foarte bună și la sport și ai și premii, am văzut.
Daniela: – Fac și arte marțiale. Am avut rezultate bune. În vara anului trecut am câștigat un campionat italian și concursuri regionale.
Rep. – Cine ți-a insuflat dragostea pentru acest sport?
Daniela: – Sora mea, Martina. Ea practică de 10 ani și am început și eu de mică, văzând-o pe ea.
Rep. – În școală ai avut vreodată episoare de xenofobie, te-au tratat diferit fiind româncă?
Daniela: – Nu, niciodată. În clasă suntem 23, mai am un coleg român, dar în școală sunt mulți copii români.
Rep. – Ce faci în timpul liber?
Daniela: – Citesc mult. Îmi plac romanele de aventură. Citesc si în limba română, în special de Ion Creangă și particip la Cursurile de Limbă, Cultura și Civilizație Românească.
Cristi Merchea
