O familie de români are nevoie urgentă de români

O familie de tineri români din Zagarolo, cu patru copii isteţi şi frumuşei, trăieşte cu frica evacuării şi a unei boli care nu te face să visezi, ci doar să te preocupi de ziua de mâine

O familie din Moldova, Vasilica Irina PETRARU de lângă  Iaşi şi el, Ionel Petraru, de lângă Tecuci s-au cunoscut cu ani în urmă, (cca 19 ani înainte) şi au hotărât să se căsătorească. Venită la Tecuci, la bunici,  de unde era mama ei de origine, Vasilica l-a cunoscut pe Ionel, i-a plăcut şi s-au luat. Dragostea a fost mare iar nevoile nu au fost o problemă.  Tinereţea compensa multe dintre neajunsuri.

A venit primul copil, a venit şi al doilea, apoi au urmat al treilea şi al patrulea: toate fetiţe frumuşele, cu ochii albaştri ca cei ai părinţilor. Prima se chiamă Diana Cristina şi la 14 ani desenează superbe rochii şi cântă cum nimeni la vîrsta ei reuşeşte. Urmează şcoala de arte din Palestrina, la câţiva kilometri de Roma.  Cu ochii ei mari şi albaştri ar cuceri o lume. Cea de-a doua, născută 3 ani mai tîrziu, în 2002, Ana Maria, este la fel de frumuşică şi talentată: în cîteva minute ne-a desenat câteva foi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A treia, de numai cinci ani, în mod riguros ochii albaştri, desenează orice prinde dar zâmbeşte mai puţin: tocmai i-au căzut dinţii de lapte. Cea mică a luat de toate de la toate surorile ei iar dacă nu a luat imită, aşa cum e firesc vârtei şi încearcă să înveţe tot ce poate de la surorile ei. Copii cuminţi care, deşi locuiesc într-o casă micuţă dar cochetă la Zagarolo, nu surâd deloc. Nici când le fac fotografii nu ştiu să syâmbească. Altele sunt problemele lor.

Mama şi tata tocmai au primit ordin să lase casa. Chiria nu au mai plătit-o demult, bani nu sunt de nici un fel pentru ca tata nu munceşte de mai bine de opt luni. Şi asta nu ar fi nici ea o mare problemă. (Între timp, câteva zile s-au găsit prin ajutorul nostru, al unui prieten de suflet, Constantin Coşman).

Problema este că mama lor, Vasilica, are o boală cumplită, într-un stadiu avansat, care o chinuie: cancer. Patru copii care stau cu bagajele în cutii şi aşteaptă zi de zi să fie daţi afară. Patru copii care, deşi mici, sunt conştienţi de problemele părinţilor care i-au adus aici pentru o viaţă mai bună dar care nu reuşesc să le ofere acea fericire mult visată.

I-am cunoscut pe aceşti oameni acum câteva zile la un stadion din Roma. Aici cheta făcută de Silviu Ciobotaru, fondatorul echipei de fotbal DACICA care juca acolo, a fost donată acestor oameni cu probleme. A mai sărit cineva în ajutorul lor: Asociaţia Părinţilor din Italia care le-a promis sprijin. A urmat Cătălin Coşman, moldovean şi el din Dersca şi părinţii săi, Angelia Coşman şi Augusto Conti care astăzi veniseră plini de daruri la Zagarolo. Şi nu numai: Cătălin l-a luat şi la muncă pe Ionel, sensibil la primul apel pe care i l-am făcut.

            Se găsesc oameni cu suflet mare la tot pasul, numai câteva cuvinte să scoţi. Şi aceşti oameni au arătat că se poate şi că-i interesează de semenii lor.

            Ionel, tatăl fetiţelor, e numai suflet pentru ele. El e mamă şi tată când soţia e la spital: spală, calcă, face de mâncare sau curăţenie, pregăteşte copiii pentru a merge la şcoală. Ajutoare nu au pentru că la Zagarolo autorităţile le-au negat vre-o contribuţie socială. Primarul i-a spus lui Vasilica verde în faţă: „Mergeţi la voi acasă, ce să vă fac eu”. Singurii care s-au arătat adevăraţi urmaşţi a jurământului lui Hipocrate au fost medicul de familie, doctoriţa Barbara Montagnoli  şi obstreticiana. În rest, nici ceilalţi români nu se încghesuie să-i ajute.

            Am petrecut câteva momente în casa acestor oameni ascultând numai de griji, de remuşcări, de obsesia pentru copii care trebuie să crească educaţi şi curaţi. „Eu trebuie să dau înainte, nu ştiu câtă forţă  voi mai avea, am 32 de ani , dar trebuie să-mi cresc copiii şi să-mi întreţin familia” spune Vasilica. Boala şi frica de operaţie, care ar fi trebuit să înceapă  miercuri, sunt pentru ea a doua grijă.

            Am putea să spunem multe, ascultate şi oftate, dar orice cuvânt este de prisos. Un lucru însă îl facem: un ajutor pentru aceşti oameni este binevenit. Dacă alţi români cu inimă se mai găsesc la Roma sau prin Italia,  sunt bineveniţi. Să ajutăm aceşti oameni atunci când au nevoie, fiecare cu ce putem!

Redacţia EMIGRANTUL: 06.4506108

Familia Ionel şi Vasilica PETRARU 388.7989161 – 388.4887661

Cristi Merchea