Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
Un eveniment de excepție a marcat comuna Soveja (Vrancea) sâmbătă și duminică (24-25 octombrie 2015) – sărbătorirea a 150 de ani de la înființarea școlii.
Foști elevi ai școlii din localitate, profesori, oameni de cultură, de afaceri, jurnaliști, reprezentanți ai statului și Ministerului Educației și Învățământului, sovejeni de prin toate colțurile țării și din străinătate, au venit să aniverseze 150 de ani de la înființarea așezământului cultural de la poalele Zboinei.
Evenimentul nu a fost o simplă întâlnire și, la cei 150 de ani de învățământ, fără să fie calculat dinainte, au participat circa 150 de de oameni.
Profesorul Constantin Macarie, sovejan prin adopție cu 40 de ani de activitate la această școală, dar sufletul acestei manifestări, cel care a avut inițiativa organizării sărbătorii și a dus greul ei, a fost și un bun anfitrion.
Totul a început cu dezvelirea unei plăci comemorative pe fațada școlii de către primarul Costică Ciolan, marmura fiind realizată la un atelier din Capitala Italiei de către sovejanul Cristi Merchea.
Pe hol, copii frumos îmbrăcați în costume populare au întâmpinat oaspeții cu pâine și sare, au pus insigne jubiliare în piept și au dăruit flori, programe și zâmbete. Până la evenimentul propriu-zis, profesori și foști elevi au plantat 8 brazi în curtea din fața școlii, donați tot de un sovejan, Lucian Zamfir. Cei prezenți au vizitat o expoziție de fotografii din Soveja realizată de Cristi Merchea, fost elev al școlii, au admirat lucrări ale copiilor făcute la cercurile școlare, o altă expunere de cărți și documente vechi din colecțiile profesorului Macarie și ale lui Cristi Merchea, artizanat și pictură naivă realizate de Țica Geană. Un loc aparte l-au ocupat numărul special al revistei „La Noi” scoasă de Fundația „Simion Mehedinți – Miorița” cu această ocazie precum și cărțile ”Folclor din Soveja” și „Monografia comunei Soveja”, lucrări emblematice ale patriarhilor culturii și formării școlare, Florica și Iulian Albu, sau volumul de poezii „Patria inimii mele” al diplomatului sovejan Ionel Ilie.
Una din sălile de clasă ale școlii a devenit neîncăpătoare pentru cei invitați. Pe tabla din față un citat tronează pedagogic: „Ceea ce scrie un profesor pe tabla vieţii nu poate fi niciodată şters”. Părinții actualilor elevi au lăsat pe cei veniți de departe să se simtă alături, mulți dintre ei nemaivăzându-se din copilărie. Directoarea școlii, Mina Viță, urmată de vicepreședintele Consiliului Județean Vrancea Ionel Celmare, primarul comunei, procurorul Costică Ciolan, profesorul universitar Gheorghiță Geană, profesorul Costică Neagu, președintele Asociației „Simion Mehedinți”, reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Vrancea au acordat diplome, au vorbit despre importanța școlii sovejene, au rememorat evenimente din viața lor. Copiii au cântat și recitat, iar o suită de imagini vechi și foarte vechi din viața școlii, derulate de un proiector, (colecție a profesorului Macarie) a scos murmure și sunete de admirație, a stârnit nostalgia celor care s-au regăsit așa cum erau în tinerețe, a celor care și-au revăzut rudele, părinții și profesorii lor de altădată.
Organizarea impecabilă dar mai ales surprizele pregătite de cei veniți aici s-au alternat: Lucian Bunghez a donat școlii o frumoasă placă sculptată în lemn de nuc pe care s-au semnat toți cei prezenți, ofițerul de aviație Laurențiu Mititelu a venit cu un frumos album documentar „Aurel Vlaicu” și o fotografie de excepție, profesorul Neagu a donat cărți prețioase despre Simion Mehedinți… O frumoasă „Carte de Onoare” a școlii a fost deschisă cu această ocazie ca aducere aminte și prețuire pentru cei care s-au demnat să vină de departe pentru onoarea acestui lăcaș de ănvățătură. Sovejenii au arătat astfel că școala nu le este indiferentă și că, oriunde s-ar afla, sufletul lor este legat de locul copilăriei, al cel al formării lor ca oameni.
„Nu zidurile fac o şcoală ci spiritul ce domneşte într-însa” spunea Ferdinand I iar spiritul școlii sovejene s-a redeșteptat din veacuri sâmbătă, într-o atmosferă de unitate, de emoții și îmbrățișare a generațiilor. O manifestare făcută „cu sufletul”, cum spune principalul organizator, profesorul Macarie, reprezentarea definiției dascălului care trebuie să fie „o făclie care se mistuie luminând pe alţii”.
O după amiază și o seară pline de dragoste între foști și actuali profesori și elevi sovejeni, o zi în care comuna și-a readus câțiva dintre fiii săi la un loc, acolo unde s-au format pentru a pleca mai departe în viață. „Odă bucuriei” se pot numi aceste momente precum acordurile muzicale ale lui Beethoven care au răsunat în sală și au umplut de fericire inimile celor prezenți.
