Pământul tău

 

 

 

 

 

Pământul tău

 

Pământul plânge după mers mereu,

E neschimbat, așa-i rămas acasă.

L-ai învățat s-aștepte mult la greu,

Să-l spele ploi, când dorul nu-l mai lasă.

 

Aproape-l strigi când ochiul lăcrimează

După miros de țărnă și pietriș.

Pământu-și curge fiii-n rana trează

Și depărtarea-l înțelege pe furiș.

 

Oriunde calci, când sufletul aleargă,

Sub orice nor tu ai pământul tău,

Luat în pumni din țara noastră dragă…

Român iubit, tu ai pământul tău.

Mihaela Gudană