Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
A fost odata ca-n povești, a fost ca niciodată…
Se numea Monica și avea 19 ani neîmpliniți. Era o adolescentă frumoasă și cuminte. Era…
Acum Monica mai este doar un nume pe una din crucile cimitirului din localitatea unde s-a născut. Monica mai este doar una din amintirile celor care au cunoscut-o. Atunci când a împlinit 19 ani era în comă ireversibilă de o lună.
Da, așa a împlinit anii ea, întubată, cu medicii și cu fratele la căpătâiul ei care se rugau ca Dumnezeu să facă o minune și să îi mai dea zile. Nu i le-a mai putut da pentru ca i le-a luat pe toate cel care a bătut-o cu bestialitate o noapte întreagă, cel care, sub influența alcoolului fiind, a sechestrat-o și a lovit-o până s-a prăbușit la pământ. N-a fost suficient atât: setea de a demonstra că este potent l-a împins să continuie să o lovească și după ce loviturile precedente îi provocaseră leșinul, apoi coma. Epuizat, la un moment dat, el, potentul s-a așezat pe patul de lângă corpul fetei și s-a culcat. Abia spre dimineață, când aburii băuturii s-au mai risipit, s-a trezit, a luat corpul fetei în spate și l-a cărat până la gardul spitalului din apropiere, l-a aruncat peste și s-a întors acasă. Efortul l-a obosit și s-a culcat iar. Părintții ingrijorați au așteptat-o întreaga noapte însă a doua zi le-a venit doar anunțul că fiica lor a fost transferată în alte două spitale în căutarea unui aparat la care să fie conectată ca să poată rămâne în viață.
Firul vieții Monicăi s-a rupt în acea noapte. Părinții ei, tot atunci, au pierdut unul din cei 8 copii. Aparatul care pentru o lună a ținut-o pe Monica în această lume la un moment dat a pierdut și el lupta cu destinul. Este doar o justificare absurdă cum că un aparat a pierdut o luptă. În realitate Monica a fost ucisă. De ce? Au fost făcute speculații că individul criminal i-ar fi propus Monicai sa o integreze într-o rețea de prostituție din Germania și că fata a refuzat. Simple speculații sau poate crudul adevăr.
Sunt 100 de zile de când Monica a fost ucisă, 70 de zile de când a fost înmormântată. Exact în zilele în care Monica a fost ucisă trecea în liniște, votată, legea „primei bătăi”, adică o lege permisivă cu agresorul. Pe Monica prima bataie a ucis-o. Nu este prima lege schimbată în favoarea celor vinovați de violențe în timp ce mulți din cei agresați mor. Familiile celor care mor suferă și trăiesc în durere pentru tot restul vieții lor. În România se mai face doar politică, restul a devenit neinteresant. Chiar și când mor oameni, tot neinteresant este pentru politicienii noștri. Mor copii, mor femei din cauza violenței domestice. Violența domnește, parcă, peste tot. Ea este la ea acasă și face doar ce vrea și ce-i place. Întoarceți-vă fața către oamenii care mor din cauza violențelor, protestați, aparați-i, salvați-le viețile! Nu fiți părtași supunându-vă tăcerii.
Astăzi plâng părinții Monicăi, mâine vor plânge părinții Mihaelei, apoi ai Clarei și cei ai Cristinei. Într-o zi părintele care plânge poți fi tu, poate fi oricare dintre noi. Spuneți STOP VIOLENȚEI! Luptati-vă cu ea, luptați împotriva ei, astfel vă alăturați păriților Monicăi, cerând DREPTATE PENTRU MONICA si pentru orice victimă care a murit din cauza violenței. Legile trebuie să pedepsească violența, nu să o încurajeze.
În ziua în care Monica a fost înmormântată un fost coleg spunea: „a fost o colegă bună, o fată cuminte, merita să traiască, merita să merg la ea și să o revăd ori de câte ori mă întorceam în sat…”
