Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
Mai toți cei care vorbesc de Roma știu de Coloseum, Altarul Patriei, via Appia, Vatican sau alte monumente și obiective istorice arhicunoscute. Cetatea Eternă este însă, dincolo de acestea, un oraș fascinant prin multe alte lucruri și locuri. Străzile sale animate vară și iarnă, zi și noapte, sunt mereu altele, într-o continuă schimbare și pe care mereu găsești câte ceva care să-ți atragă atenția. De la ruine ascunse, poduri, arce sau fântâni, la fațade de palate, la grădini, străduțe ascunse caracteristice, localuri care mai de care mai atractive și mai ingenioase, bisericuțe și mănăstiri ale diferitelor ordine unde se intră doar cu aprobări, muzee sau canale și morminte subterane… Roma este veșnic un oraș de descoperit.
O pauză dintr-o zi oarecare, în așteptarea unei întâlniri, mi-a dus pașii într-un cartier pe care-l știam dar pe care nu avusesem ochi să-l văd așa cum trebuie. De la Gara Termini, mergând cu unul din tramvaiele 5 sau 14, trecând de Porta Maggiore și de centrala ATAC, imediat după ce podul Tangențialei coboară pe antica stradă Prenestina, pe partea dreaptă, un perete lung al mai multor clădiri te face să întorci capul: câteva girafe și cai enormi, pictate viu pe acest perete, încântă privirea. O plimbare pe jos, trecând pe o străduță în interiorul cartierului Pighetto, – căci așa se numește -, sunt o desfătare a ochiului și sufletului.
Aproape că nu există gard, casă, ușă, școală, fântână sau oblon de garaj, pereți întregi ai blocurilor de 3-4 etaje care să nu fie pictați. Artiști din domeniu s-au întrecut pentru a înfrumuseța un cartier care, rămas așa după cel de-al doilea Război Mondial, se zbate între privațiunile modernismului și farmecul retro. Cartierul este șevaletul artiștilor de stradă, dar, pe de altă parte, multe din mesajele transmise sunt de răscoală, de rezistență în fața statului, de subversiune a puterii acestuia.
Un mecanic tocmai își închide atelierul când îl întreb despre aceste frumoase opere.
– Vă place? mă întreabă pe un ton nu tocmai mulțumit de admirația mea. Uitați-vă și acolo și vedeți cum iau gunoaiele doar parțial! Vedeți locul acela? îmi indică obloanele câtorva localuri de noapte din fața atelierului său.
– Noaptea aici e dezastru. Până dimineața la 6-7 oamenii nu pot să se odihnească din cauza lor.
La câțiva metri o mașină a salubrității încarcă gunoaiele în strigătele câtorva cetățeni care, atârnați pe balcoane, au de comentat și reproșat celor care fac acest serviciu. Dealtfel cartierul e plin de tomberoane care dau pe afară de pungi pline și urât mirositoare. Iar mașinile vin, ridică și golesc containerele, fără a lua și ce e pe jos.
O imagine mare cu un nobil medieval apare după un colț. O ușă este deschisă în mijlocul desenului așa că cer permisunea de a o închide pentru a fotografia. Este un graffiti cu Gutemberg, inventatorul tiparului, pictată nimic mai adecvat decât pe această tipografie. Proprietarii sunt mulțumiți și-mi spun și numele artistului.
– Au un atelier puțin mai departe. Sunt mai mulți artiști care pictează cartierul.
„Gellateria” o cunoști după superba înghețată graffitată, pub-ul după pisica neagră, … și casele în ruină au fost pictate.
Nu știu dacă să fac la dreapta sau la stânga pentru că totul este original, atractiv și, de ce nu, un suflu de viață diferit dat acestui cartier roman caracteristic.
Ajung și la un magazin de obiecte vechi. Intru și, surpriză: nu e un magazin ci o ceainărie englezească. Proprietarul, foarte amabil, îmi povestește despre acest loc, o fostă magazie de vechituri pe care le vindea în Porta Portese, cel mai mare târg cu de toate din Roma, de altfel istoric. Acum câțiva ani a decis să schimbe domeniul de activitate și, păstrând o mare parte din obiecte, a amenajat acest local unde, cum spune, vin mai mult de toamna până primăvara clienții pentru că ceaiurile și băuturile nealcoolice nu sunt așa de căutate vara. Are o multitudine de ceaiuri englezești, numele locului fiind definiția exactă: „The British Corner Pigneto”.
Mă reîntorc pentru a merge la întâlnire cu sufletul plin de culori și imagini dintr-un cartier care, deși nu e cea și-ar dori, este mai mult decât atât: este libertatea de exprimare și locul unde urâțenia poate deveni frumos cu ajutorul artiștilor liberi.
Când văați plictisit de clasicul roman, de muzee și biserici, dați o tură prin acest loc, beți un ceai în liniște la „The British Corner” și savurați frumusețile unor artiști liberi și ale unui cartier la fel de liber: Pigneto.
Cristi Merchea
