Poezie pamflet. Ferie în România

Este bine să ne amuzăm, dar, în același timp, tragem și un semnal de alarmă privind tendința de deteriorare, de devalorizare a limbii române, prin utilizarea excesivă și din ce în ce mai des întâlnită a unor cuvinte „împrumutate” din alte limbi (engleză, italiană, spaniolă), poate din snobism sau ignoranță

În ritmul acesta vom ajunge să vorbim o nouă limbă, „rotaliana”, având în vedere că în Italia locuiesc cei mai mulți români (1,15 milioane), să ajungem străini de propria noastră limbă, de propria noastră identitate.

Dragi români, oriunde ne-am afla, hai să nu ucidem dulcele nostru grai!

Ferie în România

de Doina Gheorghe

Dragi prieteni minunați, azi o să vă povestesc
Cum mi-am petrecut vacanța pe pământul românesc

De vreun an eu sunt plecată, de paeze mi-era dor,
De căsuța părintească, cu portiță și pridvor

Zboru’ a fost fără probleme, aterizai la Dorohoi
„Bentrovato mio paeze! Un saluto-a tutti voi!”

Spre satucu’ dintre dealuri, pulmanu’ eu l-am luat,
„Cuanto costa un bilieto?” pe sofer l-am întrebat.
„Costă 2 lei, domnișoară” imi răspunse el rânjind
„Ce gente maleducata!” și l-am înjurat în gând

Ajunsă la mama acasă: „Apri porta!”, am strigat,
„Sono io, Maricica, acu’ am aterizat!”
M-a privit mama cu teamă: „’Da di ci grăiești stricat?”
„Ei, acu’ și tu, mămucă, românește-am cam uitat!”

Într-o zi mă duc la shopping, la supermercat în sat.
„Dami cuelo, dami altro… come si dice, c-am uitat?”
Comesa zâmbea întruna, nu părea prea serioasă,
Se vedea de la o poștă că era invidioasă

Că prea eram elegantă, cu gecuță cu sclipici
Și stivali cu taco-a spilo, cum nu s-au văzut pe-aici.

Aveam poftă de-o bibita și-ntr-un bar poi am intrat,
„Dom’le, cum se cheamă Cola? Vă jur, uite, am uitat!”
Ăla se belea la mine, io credeam că-i place geanta
„Cola-i în italiană, în română-i zice Fanta!”

Și se puse-apoi să râda, vai, ce prost m-am mai simțit!
Ce era de râs, măi frate? Ei, și ce dacă-am greșit?
„Sunt de-atâta timp plecată, ce te râzi ca un năuc,
Că nu știui Coca-Cola în română să traduc?”

Am mai stat vreo două zile în iubitul meu cătun,
Dar mă enerva și mama, că nu-nțelegea ce spun!
M-am întors în țări străine, scârbită și enervată,
„Vai, dragă, în România lumea-i tare iniorantă!”