Frumusețile Italiei sunt la tot pasul și mereu fascinante. Poveștile au făcut istorie iar istoria acestei țări este o poveste. O minusculă parte a ei este cea a vinului Est! Est!! Est!!! din localitatea Montefiascone, la 100 km nord de Roma. Daca treceți pe aici, faceti o incursiune în istoria acestei localități
Era prin anul 1111 când Henric al V-lea al Germaniei se îndrepta spre Roma cu armata sa, pentru a fi primit de papa Pasquale al II-lea si de la care să primească coroana de Împărat al Sacrului Imperiu Roman. În alaiul său se afla și un vescov, Johannes Defuk, mare iubitor și cunoscător al vinurilor. Pentru a satisface această pasiune a sa, vescovul îl trimitea în avangardă pe paharnicul său Martin, pentru a găsi cele mai bune vinuri din zonele prin care ar fi trebuit să treacă alaiul.
Astfel, Vescovul și paharnicul au stabilit, de comun acord, un cod secret de recunoaștere a acestor locuri. Acolo unde paharnicul (cupierul) ar fi găsit ceva bun, ar fi trebuit să însemneze cuvântul „est” (exist, este în latină) lângă ușa hanului. Acolo unde vinul ar fi fost foarte bun, cupierul ar fi trebuit să scrie „est, est”. De două ori. Ajuns la Montefiascone, la 28 de kilometri sud de Orvieto, zonă viticolă foarte cunoscută în drumul spre Roma, și odată gustat vinul de aici, paharnicul rămâne profund satisfăcut de calitatea acestuia, drept pentru care scrie: Est! Est!! Est!!! De trei ori cu multe semne de mirare.

La rândul său, vescovul Johannes Defuk, convins de sfatul paharnicului său, va rămâne trei zile aici, la Montefiascone. Mai mult, după terminarea încoronării împăratului, vescovul se va stabili în Montefiascone până la moartea sa, cauzată, se pare, de prea multă băutură. A fost îngropat în biserica Flaviano (in imagine) un lăcaș vechi creștinesc, ridicat la 1302 pe ruinele unei vechi biserici. Pe piatra sa de pe mormânt stă scris: „Din cauza a prea mult EST! aici zace mort stăpânul meu Johannes Defuk”.
Ca semn de recunoaștere pentru ospitalitatea primită din partea cetățenilor satului Montefiascone, vescovul a lăsat moștenire populației 24.000 scuzi, cu condiția ca, anual, la aniversarea morții sale, să fie vărsat pe mormântul său câte un butoiaș de vin. Tradiția se ține și astăzi.



