POVESTEA VOTULUI MEU

     

      O poveste a devărată a unei românce adevărate care chiar a stat la coadă fără să fie ”agitator”

Uimită de trădare, hoție, minciună și manipulare, mă trezesc mai devreme ca de obicei. Sunt hotărâtă să particip la votarea președintelui. Îmbrac cu grija portul neamului meu românesc si ma indrept spre sectia de votare.

La consulat, lume multă. Români din toate satele si orașele României asteptau cuminti, pe trotuar, sa voteze. Mă aud murmurând printre buze: Doamne-Dumnezeule, ce coada! Aveam senzația că retraiesc în acea epoca in care la ora cinci dimineața lumea se încolona in fata magazinului alimentar pentru lapte. Asteptam, parca, sa aud dintr-o clipa în alta, zgomotul navetelor de lapte si al sticlelor cu capace de staniol.

 

         Am pampers, cum pot eu sa stau in picioare atatea ore?

 

Eram multi si, intr-o disciplina  exemplara, noi, românii, stăteam la coada si asteptam sa ne vina randul SA-I VOTAM. O doamna revoltata striga disperata la mine:

-Vad ca esti îmbracată altfel decat noi … Esti de-a lor, nu-i așa?! Îti place ce face guvernul din tara noastra? Sunt operata la colon si mi-au gresit astia operatia. Am pampers, cum pot eu sa stau in picioare atatea ore?

 

 din țara mea mi-a rămas portul si limba

 

Rămân incremenită câteva minute si-i fac semn acelei femei (româncă, la fel ca mine), sa se apropie si sa vorbim. Ii explic ca din tara mea, atat mi-a ramas: portul si limba . Aflu, în schimb, ca e din acelasi oras cu mine si mai ascult, pentru a nu stiu câta oară, strigătul disperat al unei mame, al unei femei, al unei românce care nu-si doreste altceva  decat sa aiba o viata normala, la ea acasă, în România . Purta cu ea un dosar de pensionare pe caz de boală. Il arata de cate ori era nevoie  acelora care vorbeau aceeasi limba ca si ea: limba română.

– De trei ani ma chinui, draga mea si nimănui nu-i pasă că sunt și eu om. Am venit sa fiu alaturi de voi, de români.

Am facut  25 de sedinte de chemioterapie…Probabil ca voi muri până imi vor gasi astia de la INPS dosarul . Cica l-au pierdut ! Nu mai stiu cui sa cer ajutorul.

Dupa aproape cinci ore de asteptare democratică, mi-a venit si mie rândul să pun o ștampilă pe un nume. Desi nici unul nu mă reprezintă, vreau să cred ca în scurt timp nu vom mai fi romani

de pretutindeni .

Ce destin trist pentru o țară si un popor ca al meu!

 

Bunicii mei îmi povesteau de cei sapte ani de prizonierat  în Rusia; eu voi povesti nepotilor mei despre umilinta mea in Italia si a celorlalti romani prin Spania, Franta, Anglia s.a.m.d.

Voi povesti despre felul in care vorbim și limba noastră în alte limbi.

Votăm încă o data rotirea de cadre a unui sistem care nu-si mai ia piciorul de pe gâtul acestui popor. S-au așezat extrem de bine

între popor și țară  și-și permit absolut orice, încât sa le fie bine lor si camarilei lor.

Binecuvantează, Doamne, neamul romanesc și dă-i putere să-și aleagă SINGUR președintele!

 

 

Lidia Moisa , Roma