Poezia de astăzi este inspirată din povestea „Badante românce cu suflete mutilate”. Nicolae Danciu ne-a surprins din nou cu o creație sinceră și sensibilă.
Premoniție
Cât de mult și-ar fi dorit
Să stea lângă-a ei mămică
Știind cât s-a chinuit
Să o crească singurică.
Cum să te descurci în țară
Când trăiești de azi pe mâine
Iar din pensia amară
Abia de-ți cumperi o pâine?
Și atunci Emilia
Auzind că-i treabă bună,
Merge în Italia
Să-ngrijească o bătrână.
Când a condus-o la poartă,
Așa ca să țină minte,
Mama ei îndurerată
I-a spus aceste cuvinte:
„Trupul ți-e ca un dulap,
Când pleci să îi faci o cruce,
Dar să ai grijă de cap,
Că doar capul te conduce.”
O femeie simplă care
N-a ajuns la capitală,
Nu știa ce-i aia mare,
Dar te uită ce zicală!
Și în colțuri de broboadă
Bărbia își ascundea,
Tremurul să nu se vadă,
Și-ascundea de fapt durerea.
Cum a ajuns la bătrână,
Fata e bine primită,
Primește o leafă bună,
Dar și-o muncă nesfârșită.
Și în somn o deranjează,
Pretenții de bătrânică,
Și fata se întristează
Gândind la a ei mămică.
C-avem un sistem bolnav,
Părinții noștri ne mor
Și-ngrijim, cât e de grav,
Părinții străinilor.
Pe acasă rar sosește,
N-are cine s-o-nvoiască,
Dar de mamă se-ngrijește,
Nimic să nu îi lipsească.
A reușit să ajungă
Acum trei ani de Crăciun,
După-o perioadă lungă
Ce a fost …nu pot să spun…
O așa îmbrățișare
Care nu se mai termină,
O vezi numai între floare
Și micuța ei albină.
Dar repede au tecut
Cele două săptămâni,
Și o ia de la-nceput,
Se-ntoarce printre străini.
Cu cât chin s-au despărțit.
Erau batistele leoarcă,
Dar pentr-un bănuț cinstit
A trebuit să se-ntoarcă.
Astăzi este bucuroasă,
Ale bătrânei nurori,
Îi permit să vină-acasă
În aceste sărbători.
Citea o rugă-n balcon
Și-i dădea Domnului slavă,
Când primește-un telefon
Că mama e grav bolnavă.
A doua zi intră-n sat,
Ce nesuferită soartă!
Un steag ce sta aplecat,
Străjuia la mamă-n poartă.
De așa mare durere,
Scriu cu lacrime în pix,
Sărmana, fără putere,
A cam sărit de pe fix
La gândul că s-a-ngrijit
De-un străin de peste ape,
Iar mama ei a murit
Fără să-i fie aproape.
S-a-ntors după toate cele
La munca ei din aval,
Dară gândurile rele
Au băgat-o în spital…
Nicolae Danciu-Câmpina