PSD: „Alooo, suntem la butoane!” Banii diasporei îi controlăm noi

      Guvernul PSD forțează românii să trimită bani la negru în țară. Cam acesta aș fi vrut să fie titlul, dar avertismentul unui baron mi s-a părut mai puternic și mai elocvent pentru ceea ce se întâmplă azi în România.

Dacă marile sau cele mai mici companii de profil au creat, în ultimul timp, tot mai multe posibilități, facilități și taxe reduse pentru transferul internațional de bani, iată că deșteptăciunea guvernanților noștri nu s-a lăsat mult așteptată.
       

        Știm cu toții că românii au emigrat și emigrează în masă datorită politicii dezastruoase (termenul a devenit șters, uzat și fără valoare  aproape) practicate de guvernanți și aleși. 28 de ani de tâlhărie economică și nemernicie politică au împins mai bine de 4 milioane de români, – forța competentă activă a țării -, spre alte zări. Oameni care au dorit mai mult și mai bine pentru ei și familiile lor și care nu au reușit în țara șpăgii și a controalelor, a birocrațiiei și nepotismului, a prostiei și lichelismului ridicate la nivel de politică de stat, de guvernare.
       Ca să nu se dezmintă, să țină linia și modelul pus în practică, omologat, guvernul PSD s-a mai gândit mai bine la sursa de venit principală a României: banii „căpșunarilor”, ai „badantelor” și „muratorilor”, ai celor care muncesc onest și se gândesc mereu la cei de acasă sau la o viață a lor acolo de unde au plecat.

      Supărați că nu-i pot constrânge intelectual, informațional sau prin alte mijloace pe cei care nu gândesc ca ei, economiștii PSD s-au gândit la o formă de constrângere inedită: aplicând, vezi Doamne, o normativă europeană (849/2015), au interpretat după bunul plac acest aspect și au tradus-o șmecherește, specific tuturor șemecheriilor lor devenite politică de stat, într-o Hotărâre de Guvern.  Vor să știe de unde provin banii trimiși de emigranți. Să se uite în portofel și să spună: ăștia da, ăștia nu. Până aici e bine, de aici vrem să știm de unde.

       Nu îi interesează cu nimic sumele imense căpușate afară de colegii și prietenii lor de afaceri, de milioanele exportate în cazinourile din America și Monte Carlo, de sumele jefuite în economia românească și depozitate în Elveția, Brazilia, de aducerea în țară a colegilor lor „refugiați politic” prin Costa Rica sau Israel și nici de recuperarea sutelor de milioane de la Hrebenciucu, Voiciulescu & company. Nuu, acelea au trecut demult la „grațieri”. Ele au fost făcute cu parandărăt celor care au condus și conduc iar implicarea lor e prea mare. Acum importantă este punerea cu botul pe labe a disporei care mârie prea tare pe Facebook și la telefon cu cei de acasă, influențează prea mult electoratul dependent de sumele copiilor, nepoților, fraților și surorilor de afară.

      Obișnuiți cu manevre juridice elaborate și adoptate „noaptea ca hoții”, guvernanții au aplicat din nou „jmecheria”: au scris repede o ordonanță de guvern care să devină, nici mai mult nici mai puțin, lege. „O lege care va fi votată tot de ai lor (majoritari momentan) și care, ulterior, prin cine știe ce gest de extraordinară bunăvoință preelectorală, cum spunea Ovidiu Burdușa, consilierul județean din Vrancea ales din diaspora,  va cobori pragul de la 2000 la 1000 sau 500, în funcție de inima celor care vor candida la prezidențiale.” 

      Diaspora nu reprezintă pentru ei o masă de manevră. E un cui al lui Pepelea greu de înghițit care crează dependență prin independența sa financiară și mentală. Cu atât mai mult cu cât începe să devină din ce în ce mai mare, mai numeroasă, în timp ce populația țării se diminuează prin decese, natalitate în scădere și emigrație în creștere.

     O normativă care se vrea lege și care, mai mult de atât, vrea să dea o lecție de putere atât celor care trimit cât și celor care primesc și să arate încă odată cine-i vătaful pe moșie. Exact așa cum i-a admonestat baronul Oprișan pe consilieri în prima ședință de după victotria PSD:  „Alo, noi suntem la butoane!” 

Cristi Merchea