Rinoceri la Roma

 O seară extraordinară cu oameni extraordinari la Accademia di Romania. Un eveniment care a umplut spiritele şi inimile celor prezenţi de artă, de emoţii şi trăiri din cele mai intense.

13-15 septembrie, Academia Română din Roma. În cadrul proiectului „Compagnia Progetto Miniere” organizat de către Institutul Cultural Român şi Academia Română din Roma, spaţiile generoase ale insituţiei de la Villa Borghese au răsunat de vocile şi muzica actorilor italieni sub îndrumarea regizorului Thomas Otto Zinzi.

Totul a început cu prezentarea vieţii şi operei dramaturgului român Eugen Ionescu făcută într-o manieră impecabilă şi exhaustivă. O introducere necesară, care pleacă de la piesa lui Ionescu, „Rinocerii” şi ne duce în zilele noastre prin originala reinterpretare făcută de „profesorul” Zinzi: „Rinoceronti a Roma”.

Textul scris de regizor este unul original, adaptat moravurilor moderne, stilului de viaţă agresiv, extenuant, periculos, care face „profesorul” să invite publicul să „mergă în căutarea unei fericiri temporare” , pentru că totul este relativ şi incert. Dimensiunea omului în societate are formele ei în piesa lui Thomas Zinzi iar „rinocerii”, acei reprezentanţi ai societăţii, ai comunităţii restrînse, ai Romei în particular, pot foarte bine avea feţele hâde, de rinocer dar inimile măreţe, cu sentimente sincere, curate. În acest caz, „rinocerii” nu sunt cei care par a fi, ci cei care sunt într-adevăr dar nu o arată. E o luptă aceea a „rinocerului”, o luptă a existenţei dificile şi a constrângerilor de tot felul care face individul să pară cea ce nu este. „Mai bine o cafea de rahat de la un suflet mare decât o cafea bună de la un om rău” spune unul dintre actorii piesei arătând dimensiunea valorilor şi a oamenilor.

Dacă textul este original, coregfia şi scena excelează. Publicul este invitat să participe nolens-volens, într-o manieră originală dar eficientă, trăind la maxim şi de aproape toate sentimentele şi trăirile actorilor. Este o implicare a celor prezenţi care nu face altceva decât să dea un plus de calitate piesei. Şi asta se vede la sfârşit, după intensitatea aplauzelor şi bucuria publicului fericit că a putut participa la o asemena reprezentaţie.

Text şi foto: Cristi Merchea