Ieri, 10 august, o zi în care s-a scris o filă de istorie la București. Români din toate colțurile lumii s-au unit pentru un protest. Trebuia să fie un protest pașnic, un drept al nostru pentru libera exprimare. Din păcate nu a fost așa…
Din anumite motive, foarte serioase, nu am putut merge la București, deși îmi doream cu tot sufletul acest lucru. Așadar, am ales să merg la protestul de solidarizare care s-a ținut în aproprierea Ambasadei României la Roma, pe Via Parioli colț cu via Angelo Sechi. Am ajuns mai târziu, stau la vreo oră de mașină de locul indicat și am lucrat până pe la orele 17.
Înarmați cu pancarte, lozinci și cu spirit românesc, am fost o mână” de oameni. S-a transmis live pe „Emigrantul”, pentru că doar un reprezentant al acestui ziar a fost la fața locului. La Roma sunt mulți ziariști dar nu s-au deplasat până acolo, măcar să stea la umbră și să vadă cam ce se petrece. Să scrie un articol dictat de ei și nu luat cu copy- paste de pe alte ziare ca să-și umple „publicațiile” lor de doi bani și ei să pozeze în jurnaliști, nici nu mai spun. Reprezentanții comunității, la fel, se sparg în comunicate și postări pe Facebook, mari critici și revoluționari, au așteptat ziua de azi să-și dea cu părerea. Dar, fraților, ieri unde ați fost? Înțeleg, că nu ați venit la ambasadă, pentru că, riscați să fiți văzuți și nu vi se mai aprobă proiectele din banii de la Guvern, dar puteați să mergeți la Parlamentul Italian, și acolo a fost o demonstrație de susținere. Ați stat la umbră cu berea în față, ok, dar azi mai lăsați-mă dracului cu imaginea voastră de căcat.
Alții critică faptul că românii nu sunt uniți, așa e, dar dumneavoastră ați făcut în orașul unde locuiți același lucru? Puteau fi zece oameni, dar erau. La un moment dat și-a făcut apariția și o limuzină neagră cu numere de corp diplomatic. În tot acest timp se striga: „Hos PSD, Muie PSD, PSD nu uita, țara nu-i tarlaua ta, etc”. Italienii ne-au susținut pentru că și ei știu că libera exprimare e un drept fundamental. Carabinierii au avut grijă de noi și stăteau cu ochii în zece pentru că mai treceau și mașini pe acolo, se gândeau să nu ajungem pe sub vreo mașină.
Iar m-am simțit copilul Italiei. Am avut și noi „tunul de apă”😂
😂. De la terasa unui bloc și-a făcut apariția un furtun din care țâșnea apă peste noi. Probabil cineva s-a gândit că era foarte cald și puțină apă să ne răcorească nu strică. Am primit acest gest cu urale și aplauze, am mulțumit. Ar fi fost frumos ca diplomatul să se fi dat jos, măcar să salute forțele de ordine și să spună atât: e dreptul vostru, dar fiți pașnici, măcar să ne simțim băgați în seamă. Dar de unde… ei uită că sunt în slujba noastră și dreptul de protecție e un drept prin constituție.
S-a cântat Deșteaptă-te române și Hora Unirii, moment în care ne-am dat mână cu mână și ne-am prins într-o horă.
Protestul s-a încheiat cu salutul organizatorului adresat tuturor italienilor pentru că ne dau ospitalitate și ne fac să ne simțim acasă, autorităților pentru că ne-au dat siguranță. Și când te gândești că ești aici și ai toate drepturile, îți pui în întrebarea: „copilul cui sunt?”.
Felicitări tuturor celor care au protestat într-un fel sau altul acolo unde au putut! Felicitări tuturor celor care au fost prezenți în București, au luat bătaie, au fost gazați dar….au tras un semnal de alarmă. Nu suntem diasporeni, fraților! Suntem români, fii ai României, acolo sunt frații, părinții, copii noștri, acolo sunt strămoșii și toată identitatea noastră.
Vă îmbrățișez cu sufletul pe toți românii, oriunde vă aflați.
Unde sunt „jurnaliștii”de la Roma?
Eviana Clementina Mereuță, Roma