Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
Fusese să vadă ce e cu grădina, în zona laurentina (Roma sud), după ce două zile plouase neîncetat. Deodată, în râpa adiacentă, a dat peste piciorul unui om care ieșea de sub o saltea și alte gunoaie aduse de curent. Era 12 mai 1919, cu acum aproape doi ani. Domenico D’Annunzio, roman din cartierul sus amintit, oripilat de cele descoperite, a chemat poliția imediat.
Au urmat cercetări asidue pentru a da un nume victimei. Decedatul era un român de 55 de ani, Neculai Roșu, un pierde vară fără casă care-și făcea veacul pe la Santa Palomba. Nu căzuse accidental în acea râpă ci fusese aruncat în zona podului de pe strada Casali di San Sisto dopă ce fusese bătut cu o bâtă și o bară de fier de alți doi conaționali.
Se întâmplase la un grătar, cum deseori fac aici românii, și cei doi români, care trăiau într-o baracă în apropiere, îl pedepsiseră exemplar pe Roșu.
Aceștia, Ștefan Dorel Munteanu (37 de ani) și Ioan Munteanu (41 de ani) au fost prinși și judecați. Primul, Ștefan a fost condamnat la 16 ani de închisoare în timp ce fratele său a fost
Potrivit procurorului, Roșu, deja rupt în bătaie, murise în tipul căderii de pe pod în timp ce pentru a III-a Corte di Assise, prezidată de Paola Roja, victima era deja moartă când a fost aruncată, astfel încât doar cel care l-a bătut a fost cosniderat ucigaș, și anume Ștefan. Ioan, care se limitase să-și ajute fratele scape de cadavru a fost absolvit.
Un al doilea proces s-ar putea deschide în scurt timp asupra cazului. Odată ce răspunderea pentru crimă a fost soluționată (cel puțin în primă instanță), cei doi frați s-ar putea găsi în sala de judecată pentru a răspunde de o altă acuză, și anume ascunderea cadavrului. Cei doi motivează faptul că erau beți și că au vrut să-i dea o lecție conaționalului care, la rându-l său, îi bătuse cu ocazia unei sărbători.
