Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
Roma, caput mundi. Un oraș superb, arhicunoscut, dar care a trecut și trece de-a lungul timpului ca unul nu foarte curat. De la bonificarea părții joase a urbei, încă de pe vremea regelui Tarquinius Superbul, în sec. al VII-lea î. H., prin defluirea mâlurilor și a mizeriilor prin Cloaca Maxima, romanii au simțit nevoia organizării și curățirii sale. Mai ales că devenea din ce în ce mai populat.
Astăzi, Roma se confruntă cu o situație de insalubritate și mizerie pasibilă de epidemii și alarmă sanitară. Pe una din străzile aflate în centru mai dăinuie un edict din sec. al XVIII-lea prin care se interzicea aruncarea gunoaielor pe stradă.
„Ordinul monsiniorului Ilmo e RMO, președintele străzilor
Se interzice oricărei persoane de orice grad* să arunce și să abandoneze pe această stradă gunoaie de orice fel, și cu atât mai mult s-o facă pe murdarul sub pedeapsa de 25 de scuzi monedă, pentru fiecare dată, în afară de alte pedepse prin decizia domniei sale Illma Cominate în edictul publicat în 26 februarie 1758.”
* de oricare statut social , voia să sublinieze ordinul.
Un ordin clar, săpat efectiv în marmură, așa cum se practica, la vederea tuturor celor care intrau pe vicolo della Torretta, în plin centrul istoric al Romei. Se întâmpla pe vremea papei Benedict al XIV-lea, cu câteva zile înaintea morții acestuia (3 mai 1758).
