Români care nu ştiu de criză

Claudia Garbiela Debuştean, o tânără din Deva emigrată în Latina (Italia) s-a adaptat crizei îmbunătăţind şi diversificând activitatea.

Sîmbătă seara, pe 1 ale lunii, Alina Cărăbuş și Daniel Chechedi, doi români stabiliți în Latina, membri activi ai comunității din localitate şi fondatori ai ONG-ului „Un mondo sereno” ne-au invitat la o inaugurare. Nu am lipsit și nici rău nu ne-a părut. Dimpotrivă, hunedoreanca în cauză a fost anfitrion și gază pe cinste, așa cum s-a comportat cu întreaga suflare prezentă la deschiderea localului românesc ”La noi acasă”. O inaugurare în stil mare, cu tăiere de panglică tricoloră, cu amici români și italieni care au umplut incinta și spațiul de afară, cu drapele românești și italienești și, cea ce era motivul principal, cu spumant, preparate culinare românești ca ”la noi acasă”, dulciuri și răcoritoare. Cine se gândea că acum opt ani, când Claudia părăsea Deva să vină aici toate acestea ar fi fost posibile? Și mai ales acum, pe vreme de criză? Dorința de a face ceva, de a te reinventa, de a fi sensibil la ce vor oamenii și ce se poate face atunci când lucurile în jur nu merg bine este motorul și liantul reușitei.

Povestea Claudiei

În urmă cu opt ani, (în februarie anul viitor se împlinesc) Claudia Gabriela DOBEŞTEAN pleacă de la Deva în direcția Latina, Italia. Dorința de schimbare și încrederea într-o prietenă sunt mai puternice decât orice.  O schimbare care, deși dureroasă la început, se va transforma încet-încet într-o revenire la vechea pasiune. Administrator a două patiserii la Deva, orașul său natal, după terminarea Facultății de Drept, Claudia DOBEŞTEAN decide la un moment dat să ia viața în piept singură, departe de casă. Tânără, plină de energie, solară, Claudia este la vârsta în care cuvintele trebuie crezute ca atare și oamenii văzuți ca ființe demne de încredere. Este la vârsta când energia este mai presus decât experiența și viața este o speranță cu multe necunoscute. O prietenă, care se va dovedi  contrariul definiției cuvântului, va fi cea care  o va stimula să părăsească România cu promisiunea unei lumi roz. Odată ajunsă la Latina, lucrurile nu stau tocmai așa și Claudia se vede constrînsă să revizuiască atât atitudinea față de cea care credea că-i este prietenă cât și față de ceea ce era Italia și mirajul vieții de aici.

O schimbare care la început s-a dovedit radicală dar care pe parcurs însă nu a fost atât de radicală pe cât și-a imaginat. Ba, mai mult: a revenit la vechea pasiune și și-a redescoperit calități și aptitudini de care acasă nu era atât de sigură.

Muncește de toate, ”orice se nimerește este bun” și ”nu se dă bătută”, cum ne spune cu zâmbetul pe buze, optimistă. –         Nu m-am dat bătută niciodată și am ajuns  să ating pragul de jos, chiar  cel mai de jos, ca până la urmă să-mi revin. –         Ideea patiseriei? –         Dintotdeauna mi-am dorit să-mi fac o cofetărie. Era pasiunea mea pentru că-mi plac foarte mult dulciurile, prăjiturile. Îmi place foarte mult să le fac și să le și mănânc.  La fel și cu bucătăria. Și am început cu o cofetărie.  Aceasta acum doi ani dar din păcate perioada nu este cea mai bună pentru  cofetărie. Pentru că nu sunt produse necesare. Din păcate românii nu au așa de mulți bani să-și permită să meargă la cofetărie. – Clienți italieni? –         Prieteni. Doar prietenii pe care-i avem ne calcă pragul. Există încă bariere etnice la Latina. Sunt doi ani de zile de când am această cofetărie și vecinii doar trec, salută dar nu intră. Nu reușim să ne integrăm așa cum ar trebui cu toate că noi nu am creat perobleme nicodată. Faptul că patiseria este doar un opțional m-a făcut să mă adaptez și să aduc ceva nou, un plus de servicii și valoare. De fapt nu am schimbat ci am adăugat ceva mai bun a ceea ce făceam înainte.

–         Care va fi noutatea?

–         Bucătăria românească va fi activitatea de bază, ceea ce ține de tradițiile noastre. Am numit acest loc ”La noi acasă” pentru că aș vrea să continuie ceea ce noi am lăsat acasă, să fie un punct unde românii să se simtă așa: ca acasă. Mai ales că întotdeauna am încercat să stabilim un raport de prietenie cu clienții. Sunt ca o familie mărită.

–         Nu este tot un fel de cerc vicios adresându-vă numai românilor cu bucătăria românească?

–         Nu, pentru că eu cred că persoanele care au o mentalitate deschisă vor dori să încerce, să guste. În acest moment sunt mulți prieteni italieni care au venit aici tocmai pentru asta, să guste produsele noastre. Va fi un loc unde oamenii vor mânca în fiecare zi ceva nou, aș acum ne făcea mama acasă și nu un menu fix ca la restaurant.  

   Eu sunt româncă și rămân ce m-a făcut mama și tata   

Integrarea este cu un pas înainte pentru Claudia și pentru faptul că prietenul ei, cel care a sprijinit-o de șase ani încoace, este italian. Și este și cel care-i va deveni soț. Federico Mandara e prezent acum ca și în utlimile zile ale săptămânii. În doi acești tineri au reușit ca numai într-o săptămână, cu muncă asiduă de dimineață până noaptea, să pregătească acest local pentru funcționare. Dovada faptului că atunci când se vrea, se poate. Și Claudia este o tenace, o luptătoare și o perseverentă în ceea ce face. –         Nu-mi place să fiu altfel decât ei. La început nu mă simțeam bine atunci când nu înțelegeam ce vorbesc. Mi-am cumpărat cărți, am învățat … Eu sunt româncă și rămân ce m-a făcut mama și tata dar trăiesc aici și trebuie să mă adaptez obiceiurilor locului. Alături de ea, sorbind-o din ochi, se află părinții Claudiei. O ajută și au ajutat-o de când au venit în Italia … aproape imediat, la un an-doi după ea. Nu ar fi putut să stea fără ei. Fată singură la părinți, aceștia au urmat-o în  Italia lăsând în România tot din dragoste pentru fiica lor.

Claudia le-a reîntors sentimentul dând numele localului după numele celor mai dragi ei.

–         MACLANI vine de la Maria, Claudia, Niculina: adică bunica, eu și mama ne spune plină de fericire. Şi fericirea este a celui care în viaţă răzbate prin luptă, prin muncă, neluând în seamă răutăţile altora, invidiile, sentimentele celor neputincioşi. Pe timp de criză, într-o Italie care nu mai este de ceva timp tărâmul făgăduinţelor pentru români, Claudia Dobeştean a reuşit să se ţină pe poziţie şi să meargă înainte, ajutată de prietenul său şi de o familie care o iubeşte.

 Cristi Merchea