Români emigrați în Africa

O duc rău românii în Europa? O scrisoare primită mai demult la redacție ne arată care este viața românilor dintr-o zonă mai puțin preferată de cei care emigrează: Africa de Vest.

 Silvia Wottor,  născută în județul Alba și de 24 de ani în Africa de Vest, vă spune cum e să fii emigrant în țările din Africa.

Acest loc misterios: a doua noastră patrie

Încerc să descriu în mare situația și contextul în care noi, românii care locuim aici, am ajuns în această zonă a Globului care este pe cât de exotică, pe tot atât de necunoscută de români în general.

Africa de Vest cuprinde țări foste colonii britanice, nemțești și englezești. Dar dupa al Doilea Razboi Mondial coloniile nemtesti au fost impartite intre Franța si Anglia. Eu traiesc in zona francofonă, mai precis în Senegal și Togo. Limba oficiala este franceza dar autohtonii au limbile lor ancestrale pe care continua sa le vorb eascaacasa si intre ei.

In aceasta zona a Africii nu sunt prea multi români, pot spune ca sunt foarte putini. Datorita faptului ca este o zona care face parte din asa zisa lume a treia si nu intereseaza pe conationalii nostri care cauta de lucru si bani. In schimb este o zona foarteturistica si foartefrecventata de occidentali, libanezi, chinezi, saudienietc

Întradevăr, la primul contact Africa șochează sau, mai bine zis, ne șochează pe toti. Șochează din toate punctele de vedere: climă, peisaj, mentalitatea și comportamentul autohtonilor.

Totul este atât de diferit încât ai impresia ca ai ajuns pe o alta planeta si nu mai esti pe Pământ dar, din fericire, cu timpul ne-am obisnuit si acum acest loc misterios si deosebit a devenit a doua noastră patrie. Este adevarat ca sunt si persoane care nu au suportat si nu s-au putut adapta .

In acesti ani petrecuti pe aceste meleaguri am întâlnit doua categorii de emigranti români : una formata de femeile venite cu sotii lor africani,  care făcuseră studiile în România, si alta formata din persoane care au venit la lucru sau au fost trimise de societati sau ambasade.

Români doar cât degetele unei mâini

In Senegal nu am întâlnit practic nici o femeie româncă care să fie căsătorită cu un senegalez decât personalul de la Ambasada României din Dakar. În schimb, în 2012, o firmă italiană a inceput sa aduca muncitori pentru santierele lor de constructii. Nu erau multi, erau 12 pe echipa si se schimbau des pentru ca nu toti cei care veneau suportau situația  si plecau repede înapoi.

 

 

În Togo, când am ajuns eu în 1991,  nu era picior de român si abia 10 ani mai târziu au venit doi reprezentanti de la Dacia. Ei nu sunt stabiliti aici ci doar pentru o perioadă de lucru și niciodată mereu aceiași.

Câțiva ani mai târziu avenit o femeie româncă cu 3 copii din Africa Centrală. Ea traieste aici cu toti copiii ei.

In 2008 a venit o altă femeie din Congo cu fiica ei si mai sunt câțiva în localitatea Lome.

In Burkina Faso sunt si acolo vreo 4 femei și câți vacopii iar în Benin sunt 4 femei si unii din copii lor. Pentru ca multi pleacă în altă parte. In Malistiu am auzit de o singură româncă prezentă. Aceasta femeie traiește cu soțul său și a acceptat poligalia. În schimb sunt mai multe în Guinea Conakridar. Majoritatea nu vrea să se manifeste pe siturile de socializare sau o fac foarte discret. Poate din cauza discriminării la care am fost supuse pe vremuri si care cred ca aceasta continua. UE nu a schimbat mentalitatea poporului român din păcate!

 

Nu este usor sa te integrezi intr-o societate care are mentalități si obiceiuria tât de diferite de ale tale, este misiune aproape imposibila, lucru care a dus la un numar mare de divorturi si abandonuri. Trebuie știut ca și aici este rasism ca și la noi și că mulți nu vor să accepte femei de alta rasă in familiile lor sau, chiar dacă o fac, este numai de fațadă, nu din inimă.  Puține cupluri si familii au rezistat si majoritatea dintre noi suntem divorțate. Fiecare vrea să facă ca la el si fiecare încearca sa impună tradițiile si cultura sa. Așa cum e imposibil sa fie  2 capitani pe un vapor, fiecare si-a cumparat vaporul lui. Femeia africană este o femeie supusă soțului si familiei lui. Este femeia obiect, făcută pentru a servi la ceva bine stabilit. Bărbatul si familia sa decid soarta femeilor și pe cea a copiilor lor. Când văd că nu merge așa și că femeile nu se supun, capii familiilor cer fiilor să se căsătorească cu o fată de-a lor. Si asa încep problemele si dezintegrarea familiilor mixte. Când ceri divortul, ai pierdut totul. Se  consideră drept abandon. Femeia, în mentalitatea africană, nu are dreptul să lase un bărbat. Numai un bărbat poate lăsa o femeie . Imaginați-vă nmai un pic prin ce trec aceste femei din care fac si eu parte.  Am uitat să spun: și copiii sunt tot proprietatea bărbatului.

Femeia în Africa este o bonă, indiferent de calitățile ei.

Acesta fotografie este facuta la Dakar, pe coasta Oceanului Atlantic care bordeaza Senegalul petoata partea lui de vest iar insula care se vede în depărtare este Insula Sclavilor, unul dintre primele si cele mai mari comptuare de unde au fost îmbarcați sclavii care au fost vânduți în Occident.

Ar fi multe de spus și aratat despre aceste țări atât de necunoscute și care sperie și fac frică multora dintre noi. Oamenii trebuie să înțeleagă  și să accepte diversitatea culturală și rasială si sa cunoasca alte zone ale Globului care, chiar  daca sperie pe mulți,  atrage pe alții.

Pentru a accepta diversitatea de orice fel, trebuie un anumit nivel de educație si instruire, deschidere spre alte orizonturi si alte stiluri de viață care au și ele unele părți foarte interesante .

 

 

Silvia Wottor

16/09/2014 Lomé, Togo