Romanii. In cautarea unui trai decent

Situația românilor din Italia se reflectă în cotidian, prin reticența sau chiar suspiciunea de care se lovesc la tot pasul. Plecați de acasă cu imaginea unui loc plin de oportunități de muncă, românii s-au „înhămat” într-o aventură în care puțini reușesc să facă față.

          Suntem pregătiți să acceptăm”orice” oferte de muncă

Integrarea despre care credeam că ne va oferi avantajele unui european de rând a ridicat în fiecare dintre noi multe semne de întrebare. Ne-am dorit oare doar  libertatea de mișcare pe drumurile europene? Cred că am aspirat mai mult la etalonul cetățeanului european. Dorim locuri de muncă, ne luptam să fim considerați ”serioși” iar pentru asta suntem pregătiți să acceptăm să muncim pe sume derizorii, suntem pregătiți să acceptăm”orice” oferte de muncă. Mulți dintre români acceptă fericiți și un loc de muncă „la negru” pentru că au familii, copii de întreținut la școală sau universitate, precum și planuri de viitor odată întorși „acasă”. Traiul pe melaguri străine nu este ușor, iar de la „câinii cu colaci în coadă” la o realitate diversă, a facut din român ca pentru fiecare euro câștigat să accepte orice compromis sau chiar umilintă în speranța unui câstig astfel încat să-și poată permite o casă în tară sau o masină decentă ( cu riscul de a mânca conserve 4-5ani). Există avantaje și dezavantaje traiului într-o țară straină. Avantajele sunt conexate la creșterea calității vieții prin câștiguri mai bune decât în țara-mamă, iar dezavantajele sunt în principal legate de ocuparea locurilor de muncă la nivelul pregătirii profesionale. Necunoașterea limbii influențează orientarea către prestarea de servicii ce nu solicită o mare specializare. Este și o barieră ce poate reprezenta sursa conflictelor între generații. Copiii au avantajul de a învata cu rapiditate o limbă straină, de a asimila cultura locului si de a se intregra ușor ceea ce îi poate indeparta de părinți, pentru care adaptarea necesită timp.

Bucuroși le-om duce toate

Totodată suntem aceia care plătesc, iși platesc taxele în Italia și care contribuie la creșterea venitului național. ”Bucuroși le-om duce toate”… zice versul lui Eminescu, dar menirea marii noastre victorii din 2007, ‘integrarea europeană, pentru mulți dintre ai noștri înseamnă doar supunere. Fiecare dintre noi, ca indivizi, vrem să fim acceptați de societate într-o îmbinare armonioasă. La scară mai mare suntem deschiși către țara-gazdă și pro-activi în inițiative de întărire a cooperării româno-italiene.

Să nu uităm că suntem un popor de oameni buni, într-un sublim anonimat

”Să nu uităm că suntem un popor de oameni buni, harnici, că avem familii de români cinstiți, care-și platesc taxele, iși duc copiii la școală și-și văd liniștiți de treburi într-un sublim anonimat. Pe de altă parte, dacă ne-am pune în locul „țării-gazde”, să fim zilnic bombardați de știri despre hoți, violuri, accidente ale căror autori să fie ei, oare am fi atât de înțelegatori? Răspunsul e simplu: nu! Știm cu toți că atunci când se anuntă că făptasii vreunui eveniment mai sus enumerat sunt de o altă naționalitate, spunem ușurați: ” Nu sunt doar românii!”, mândrii că urmatoarea zi la muncă nu vom fi noi trași la raspundere pentru faptele altora. Să speram că în sufletul fiecărui român de pe aceste meleaguri străine a mai ramas un gram de solidaritate, de întelegere, de bunătate și că împreună vom încerca să ne spălăm reunmele creat.

                                                                                              Șerban Lorena