Am fost plecată de ACASĂ, vreo 5 ani la număr… m-am dus în lume, să-mi împlinesc destinul de femeie tânără şi pregătită pentru reproducere. În ţara asta trăisem ani de-a rândul într-un tablou complex, am trăit anii comunismului cât să mi se imprime în suflet mândria de a fi românca şi patriotismul, am trăit anii “liberi” cât să învăţ bine la şcoală, nu excelent şi cât să ştiu să iubesc oamenii şi să muncesc bine alături de ei… şi-am plecat pe alte meleaguri aşa, formată bine şi sigură pe mine…
Se numeşte că am făcut parte din Diaspora Româna, deci, că am cunoscut îndeaproape suferinţa acută de a nu călca cu piciorul, în fiece dimineaţa, pe pământul din care am fost plămădita, ca tot românul! Ca românul ăsta care nu ştie şi nu vrea să înţeleagă că nu pleacă “afară” doar disperaţii, nescolitii, haimanalele, ucigaşii, nemâncaţii, avarii, infractorii şi hoţii! Românul care nu înţelege că în toată lumea asta mare, fiecare glie îşi are nemernicii săi, dar ca asta nu presupune generalizare şi lipsa de respect faţă de ŢARA ta!
De țara ta, cea care te-a crescut, te-a educat, te-a ţinut în braţe şi ţi-a dat poftă să râzi! Ţara pe care o bârfeşti tu la colţ de lume cu toţi neaveniţii ca pe o prostituată ieftină, care valorează doar în clipele în care-ţi oferă plăcerea, după care îi întorci spatele şi o laşi în suferinţă, că aşa simţi tu, să n-o respecţi, că nu e ca alte ţări!…. Ca Germania, de exemplu, pe care o visezi şi o doreşti şi noaptea în somn, că e frumoasă şi bogată şi i-ar da existenţei tale mizere un alt sens daca-i avea norocul să fii acolo! Dar n-ai norocul ăsta, că nu-l meriţi! Că tu nu ştii să munceşti cu sârg, tu nu ştii să fii curat şi ordonat, tu vorbeşti urât şi scuipi pe stradă, tu furi şi înşeli până şi propria-ţi familie de sânge, tu lipseşti de la muncă şi-ţi inventezi boli care să-ţi justifice lenea, că tu NU ŞTII SĂ IUBEŞTI NIMIC PE LUME! Nici pe tine!
Şi te apuci, aşa, din încheietura mâinii, să îţi urăşti fraţii care o duc bine peste hotare! Şi să-i respingi din neputință, să nu-i vrei la vot, să-i invidiezi, să-i tratezi cu dispreţ când vin acasă, că ţi-e ciudă pe Gigel care a evoluat, iar tu tot un fraier ai rămas, cu seminţele prăjite şi berea la poartă; şi îţi închizi mintea, strigi după ei fudul că-s nişte căpşunari care se dau mari c-au făcut şi ei un ban şi că până mai ieri erau sărăntocii satului! Da, aşa faci, şi am simțit asta pe propria mea piele !
Ce uiţi tu, române?
Uiţi, sau nu ştii, de românii plecaţi în lume să se facă cercetători, doctori, mari specialişti în mari domenii, astronauţi, sportivi, şefi ascunşi în guvernele marilor puteri, uiţi Diaspora patronilor de firme importante, a inginerilor şi medicilor de valoare, si uiti si oamenii, românii cei mai multi, din pătura medie, care fac cinste țării prin munca si corectitudinea lor, odată ajunși pe alte meleaguri, Diaspora aceea care nu s-a lăsat încălecata nici de Iliescu, ori Năstase, ori Ponta, nici de Băsescu sau Boc, nici măcar de micimile naţionale ca Vanghelie, Becali, Antonescu! Diaspora asta deşteaptă îşi iubeşte ţara şi îi aduce plus valoare, o face respectată în lume şi … ne priveşte pe toţi cu milă!
Nu suntem deschiși la minte, nu avem discernământ, nu avem curaj şi demnitate în noi! Stăm la mâna unor bandiţi, care ne fură pământul de sub picioare şi apoi ne vinde praful de pe el, tot nouă! Că nu ne trezim, odată, să ne luăm tara inapoi şi sa măturam cu ăştia pe jos! Că avem o glie strămoşească de care am uitat, pe care o călcam doar ca să avem pe unde merge, dar nu o SIMŢIM sub picioare, bărbăteşte!
Cum, măi, române, să uiţi de fraţii tăi, oriunde ar fi? De ce, române, să urăşti sânge din sângele tău? De pizmaș, române? Că tu nu poţi? Că tu n-ai avut forța să rişti? Că ţie ţi-a fost cald lângă familie şi ţuica? Că tu ai fugit de suferinţă şi de golul sufletesc?
Tu, române care dispreţuieşti romanii, eşti fericit fără să ştii! Tu stai ACASĂ!!!
Autor: Crina Dobre
Sursa: http://politicstand.com/romanii-nostri-de-pretutindeni
https://www.facebook.com/crina.dobre.7/posts/10201028730909882