Rugă – poezie despre omenie

 

 

 

Zâna Azamfiricăi _________

RUGĂ

Să fii om e lucru mare,
Zice-o vorbă bătrânească,
Dar e rară întâmplare
Să-l găsești, să se mai nască.

Tot mai rar găsești. îmi pare,
Oameni buni în drumul tău
Și-i o bună întrebare:
Greșesc ei, sau greșesc eu?

Când prostia-i promovată
Iar mojicu-ajunge cap,
Lumea peste cap e dată
Și-i o lume de rahat.

Ce să faci cu bunătatea,
Cu onoarea, bunul simț?
Sunt călcate în picioare
De jigodii cu’nalt jilț.

Ruga mea de astă seară?
Să devin un nesimțit,
Mincinos și fară școală
Și voi fi un împlinit!