„Să vezi Napoli, și-apoi să mori”

A fi „badante” (asistentă familială) nu înseamnă să te închizi în casă pentru totdeauna. Iar o parte dintre aceste doamne și domnișoare, care fac zi de zi această muncă, duminica o petrece departe de stresul cotidian. De data aceasta au fost să vadă Napoli.

Multe zile se uită, multe zile trec fara rost, dar mai sunt si multe alte zile de care trebuie noi sa ne ingrijim, sa le facem frumoase si speciale, sa strangem cat mai multe amintiri frumoase, pentru ca vine o vreme cand acestea vor fi singurele delicii ale sufletului, Și cât este de frumos sa-ți amintești de locuri și prieteni minunați!

O astfel de zi a fost și duminica trecută,  de 21 iunie,  când cei doi organizatori, Rodica Ciubotaru și Puiu Ionescu, ne-au oferit prilejul și bucuria de a vizita Napoli. Însoritul Napoli nu inseama doar aglomerație, zgomot, prădători de turiști așa cum mi-l descria cineva zilele trecute. Pe noi ne-a întampinat un Napoli cu o mare plină de albastru și cu partea lui de eleganță, de farmec, cultură și istorie, cu zambetul și dialectul napoletan, cu pizza și sfogliatelle , înghețată și cafea napoletană, a cărei aromă nu o găsești nicaieri.

Napoli are multe frumuseți de oferit, și o zi este prea puțin să le cuprinzi pe toate. Totuși, am reusit să vizităm  Palazzo Reale (Palatul Regal), Piazza del Plebiscito, Castel dell’Ovoo și, cu un pic din toate, am reușit să petrecem împreună o zi minunată. A fost o excursie reușită, plină de suflet, presărată cu momente de bună dispoziție și voie bună și cu siguranța unui “va urma” cât mai curand.

”Vedi Napoli e poi muori “, zice un dicton italian, și este adevarat. Dar eu aș mai adăuga că, până să mori trebuie să vezi măcar odată acest oraș, să te umpli de albastru, de soare, de bucuria unor oameni care știu să trăiască cum nimeni alții nu știu să o facă mai bine, de forfota unui oraș fără egal în Europa, de fumusețile și contrastele unei civilizații pline de haos și armonie, de influențe orientale, occidentale …

Elvira Colțea