Sânzienele sau Drăgaica

Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi, 24/06/2017, Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul, cel care l-a botezat pe Domnul Iisus în apa Iordanului

Creștinii ortodocși din România sărbătoresc în fiecare an pe 24 iunie Sânzienele. În credința populară se spune că noaptea care precede ziua de Sânziene este una magică în care toate minunile sunt posibile. Tot în această noapte atât forțele binelui cât și cele ale răului ating apogeul. Creștinii din Moldova se roagă în această zi la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, sperând că astfel vor scăpa de necazuri, suferințe dar și de boli.
Numele de Sânziene provine de la zeița romană Santa Diana, patroana vânătorilor și a pădurilor. Sânzienele sunt cunoscute și sub alte nume: Frumoasele, Ielele, Zânele sau Drăgaicele (aceasta denumire este folosită în sudul țării). Semnificația acestei sărbători este una a iubirii și a fertilității. În mitologia română sunt cunoscute și sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Nagode, Vântoase, Zâne, Domnițe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului și încă multe altele, în funcție de regiune.
După legende se spune că sânzienele sunt niște ființe foarte frumoase care trăiesc pe câmpii sau în păduri. Acestea se prind în horă și conferă florilor sau buruienilor întrebuințări de leac, care să ajute oamenii să amelioreze sau să vindece toate bolile. În această noapte, Zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ, cântă și împart rod holdelor, femeilor casătorite și contribuie la înmulțirea animalelor și a pasărilor. Iar dacă toate acestea nu sunt suficiente, Sânzienele tămăduiesc bolnavii și apără semănăturile de grindină.
Există superstiția conform careia persoanele care nu le sarbătoresc corespunzător în această zi vor ajunge să supere Sînzienele. Acestea se răzbună pe femeile care nu sărbătoresc această celebrare, pocindu-le gura. Totuși, nici barbatii nu scapă mai ușor. Cei care au jurat strâmb sau au făcut unele fapte rele vor suferi pedepse îngrozitoare.
În unele regiuni din țară încă se ține tradiția de Sânziene, când fetele mari culeg flori de sânziene de pe câmp și le împletesc în cununi, din spice de grâu și din alte șapte plante diferite, cum ar fi pelin, verbină, busuioc, sunătoare, ferigă, soc, cicoare, salcie. Apoi, fetele le aruncă peste case coronițele din flori de sânziene. Iar dacă acestea se lovesc sau ajung să se agațe de horn, înseamnă că urmează o cununie în cel mai scurt timp. În zorii zilei de 24 iunie băieții se adună în cete și străbat satele în lung și în lat cu flori de sânziene la pălării. Tot astăzi se alege Drăgaica. Aceasta este aleasă dintr-un grup de șapte fete. Aleasa trebuie sa fie cea mai cuminte, cea mai frumoasă, dar și cu cea mai bună inimă dintre toate. După ce fata este aleasă, aceasta este împodobită cu spice de grâu în timp ce restul tinerelor se îmbracă în alb. Mai apoi, alaiul pornește prin sat. La răscruci de drumuri fetele fac o horă și încep să cânte voioase.

În mai multe zone din ţară, în Ajunul Sânzienelor, se aprind noaptea focuri pe dealuri, iar în unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse şi înconjoară casa, ogoarele şi grajdurile pentru sănătate, prosperitate şi belşug. Tot în noaptea de dinaintea sărbătorii, fetele obișnuiau să pună sub pernă flori de sânziene, în speranța că astfel își vor visa ursitul. Femeile căsătorite aveau alte griji, ele își înfășurau cu sânziene mijlocul, pentru a nu avea dureri la muncile cîmpului. Atât fetele, cât și femeile își puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenția asupra frumuseții lor.
Una dintre cele mai cunoscute datini ale locului se referă la roua din noaptea de Sânziene. Despre aceasta se crede că ar avea proprietăți miraculoase. În multe regiuni ale globului credincioșii cred că dacă te stropești cu aceasta pe trup, acesta va deveni frumos și suplu. Iar dacă te speli cu rouă pe față vei deveni chipeș și mândru. Dacă te aventurezi și te decizi să culegi în dimineața sărbătorii roua de pe frunzele de sânziene aceasta va vindeca artroza și durerile osoase.
Scăldatul în rouă din dimineața zilei de 24 iunie este un obicei care necesită îndeplinirea unor condiții aparte: în zori, din locuri necălcate, babele strângeau roua sânzienelor într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă. În drum spre casă, babele nu vorbeau deloc și mai ales nu trebuiau să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea erau împlinite, despre cine se spăla cu rouă se spunea că va fi sănătos și drăgăstos peste an.
De asemenea, alte fete obișnuiau ca în timpul zilei, considerată ca fiind o perioadă extrem de benefică, să se supună descântecului de întors inima unuia către altul, de unde se concluzionează că aproape toată ziua de 24 iunie era dedicată iubirii.
Unele persoane mai numesc sărbătoarea de Sânziene și Amuțitul Cucului. Dacă acesta încetează din cântat înainte de Sânziene, vara va fi una secetoasă. Pentru ca oamenii să fie sănătoși și a avea spor la munca câmpului, aceștia se încingeau peste șale cu tulpini de cicoare. În noaptea de sânziene răsare și floarea albă de ferigă ce este considerată purtătoare de noroc.
Pentru a alunga spiritele rele oamenii aprindeau focuri peste care se aruncau substanțe foarte puternic mirositoare. Mai mult se buciuma și se striga în jurul focurilor pentru a ține la distanță spiritele malefice. Din spice de grâu, sânziene și alte plante, fetele își făceau cununi și jucau dansul Drăgaicei. Acest dans era o invocație pentru belșug, dar și pentru protecția gospodăriei și a ogoarelor. În tradiția populară se credea că odată cu Drăgaicele, juca și soarele la amiază, astfel că el stătea mai mult pe cer decât de obicei.
În unele sate din partea de sud-vest a Bucovinei (Moldova) se ținea și obiceiul boului înstruțat. În cadrul ceremoniei, masca taurină murea și renăștea simbolic la acest început de timp calendaristic.
Tot de Sânziene aveau loc și bine cunoscutele bâlciuri și iarmaroace. Acestea reprezentau un prilej ideal pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Cele mai cunoscute târguri aveau loc la Focșani, Buzău, Câmpulung Muscel, Pitesti, Cărbunești – Argeș, Broșteni – Mehedinți, Giurgeni – Ialomița.
Sub numele sânziene se ascund trei elemente strâns legate între ele. Primul se referă la zânele, de obicei bune, zâne extrem de harnice în noaptea de 23 spre 24 iunie. Al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute divinatorii și apotropaice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu același nume. Al treilea element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, Drăgaica.
Noaptea de Sânziene este magică, atunci se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Pentru aceasta, se fac practici de pomenire a morților numite Moșii de Sânziene, când se deretică mormintele, se plantează flori, se aprind lumânări și se dă de pomană la cimitir. Pentru a alunga spiritele rele, oamenii aprind focuri, peste care aruncă substanțe puternic mirositoare, apoi se buciumă și se strigă în jurul lor.
Sărbătoarea Sânzienelor marchează începutul verii în calendarul popular, având loc la trei zile după solstițiul de vară, de aceea poartă și numele Cap de vară. Este celebrată încă din vechime, dar figurează și în calendarul creștin ortodox. Această sărbătoare este una a Soarelui, a dragostei dar și a poftei de viață. Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar, dar în prezent sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
În această zi, din 2013, la inițiativa comunității ”La Blouse Roumaine”, dedicată promovării iei românești, se sărbătorește și Ziua Universală a Iei, marcată de comunitățile românești di toată lumea. Femeile în special poartă în această zi o ie. În acest an comunitatea românească de la Roma sărbătorește Ziua Iei într-o locație din via Marino Mazzacurati, 61 – 63, duminică, 25 iunie 2017 la ora 10:30.

Lidia Popa