Liliana Nechita ________
Obişnuit cu lupta zilnică pentru supravieţuire, epuizat de gânduri negre şi de preocupări banale pentru alţii, dar vitale pentru el, omul sărman rareori reuşeşte să-şi schimbe viaţa în mai bine.
Dimpotrivă, uneori pare că se afundă în mlaştina necazurilor de tot felul.
Studiile ştiinţifice demonstrează că faşa mentală activă este mai mică la oamenii săraci, tocmai pentru că sunt epuizaţi psihic şi nu mai au energiile necesare pentru a gândi şi la altceva.
Cumpărarea lemnelor pentru iarnă e, de exemplu, un gând care macină jumătate din populaţia României, cizmuliţele pentru copii par adevărate achiziţii importante şi, uneori, chiar o sticlă de ulei sau un kg de carne e mai mult decât îşi pot permite mulţi români.
Se fac planuri şi socoteli:
50 – datorie la magazin
30 – lumina
45 – întreţinere
50 – datorie la Mihai
bloc desen plus acuarele – 10 lei
ulei – 2 sticle
brânză telemea etc etc etc
Oricum ar fi, nu iese nimic!
Oricât ar socoti bieţii oameni şi oricât ar înşira… încep apoi să taie: se amână plata unei facturi, se mai strânge cureaua, se negociază cu vânzătoarea de magazin că va primi banii în două rate.
Cum să mai viseze la o viaţă mai bună?
Nu mai e putere, nu mai sunt forţe, nu mai e speranţă!
Săracul tot sărac rămâne, rareori reuşeşte să respire aerul curat al unui trai liniştit.
Studiile efectuate la Universităţile Princeton, Harvard şi Warvick dezvăluie epuizarea nervoasă la care sunt supuşi zilnic oamenii sărmani, subliniază faptul că aceştia nu reuşesc să-şi planifice corect viaţa sau să ia decizii corecte pentru că… sunt prea ocupaţi cu supravieţuirea.
Cred că noi, românii, ştim deja totul, trăim zilnic ceea ce ei au studiat!
Fir-ar să fie, chiar aşa de condamnaţi să fim ca popor?
Să nu fie oare cale de ieşire?