Satul românesc

Odată bunicile noastre stăteau la poartă cu furcile și fusele care le sfârâiau în mâini în timp ce povesteau cu suratele. Acum fac social media pe Facebook și chat-ează cu nepoții în WhatsApp.

Altădată copiii mergeau la bâlci cu părinții, în căruță sau pe jos, să cumpere fluiere, hopa-Mitică, suflători cu arc sau să se dea în  ițoplan. Astăzi vor de mici tablete, dar să fie de  marcă, nu orice. Numărătoarea, șahul, joaca pe câmp  sau la gârlă, șotronul, cățăratul în pomi sau „de-a v-ați ascunselea” au fost înlocuite de  iMac și smart phone, de internet;

Pe vremea noastră mergeam la scăldat, acum vrem musai piscine, acqua magic sau Disneyland;

Mămăliga pe plită cu magiun de prune era unul din dulciure de bază ale copiilor, astăzi aceasta a fost înlocuită de tiramisù  sau profiterol, McDonalds sau KFC.

Taberele de copii erau râvnite și te rugai de părinți o mulțime de vreme să te lase să mergi; astăzi Europa este o destinație prea aproape.

Horele, serbările, șezătorile sau poveștile bunicilor au fost înlocuite cu nighturile, cluburile și localurile cele mai deochiate.

Căruța, șareta, trotineta sau căruțul cu rulmenți au devenit limuzine cu mulți cai putere.

Cine nu-și aduce aminte de arcurile cu săgeți, țevile din PVC din care trăgeam cu cornete din hârtie, pistoalele cu apă… jucării nevinovate pe lângă pistoalele cu bile, delicvența și nemernicia zilelor noastre?

Distracția se termina de multe ori cu chercheleală, nevinovată pe lângă efectele etnobotanicelor, hașișului sau cocainei folosite astăzi de noua generație.

De Paște și Anul Nou părinții cumpărau o pereche de pantofi și un rând de haine copiilor și era mare bucurie; astăzi doar marile case de modă ne mulțumesc fără să aducă satisfacție tinerilor.

O tempora, o more!