Scrisoare deschisă Ministrului Fondurilor Europene

Președinta Asociației ,,Spirit Românesc” din Capitala Italiei, Dana Mihalache, a adresat o scrisoare deschisă Autorității de Management a Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU)

Ref.: extinderea la nivel transnațional a inițiativei de finanțare a proiectelor/program de tipul școală după școală pentru copii școlari și preșcolari care au cel puțin un părinte plecat în străinătate.

Stimate Ministru, EugenTeodorovici

“Spirit Romanesc ONLUS” este o organizaţie non-profit, cu sediul în Roma, infiinţată în ianuarie 2007. Începând cu 02 iulie 2007 starea juridică este: asociaţie de promovare socială şi culturală, înregistrată cu n. 10887 la Oficiul Venituri Roma 3. Acordând o atenţie deosebită la integrarea copiilor vulnerabili, Spirit Romanesc Roma provine din dorinta de a promova şi a încuraja incluziunea socială, integrarea ca un motor virtuos şi indispensabil al societăţi, solidaritatea ca  valoare la 360 °, răspândirea culturii şi a limbi române.

Asociaţia oferă o echipă de mediatori şi a altor angajaţi în calitate de asistent social, psiholog, avocat, coregraf, pictor, proiectant, fotograf, cu scopul comun de mediere integrării comunităţilor străine, adresate mai mult către comunitatea din România, cu acţiuni de conştientizare a legislaţiei privind imigraţia, integrarea şcolară a copiilor ajunsii în Italia, cartea sanitară, sprijin la utilizarea serviciilor locale. Mediatorii au specialitate în probleme de imigraţie, comunicare interculturală, şi desfăşoara activităţi în şcoli, spitale, închisori, Prefectura, Ghişeu Unic al Camerei de Comerţ. Conştienţi de problemele de migraţie a comunităţilor venite din România, dar şi ale altora comunităţi, asociaţia îşi propune să faciliteze dialogul între străini şi comunitate indigene şi să ofere instrumente pentru a facilita integrarea.

 

„Pentru prima oară în istorie, în Italia există o comunitate națională de immigrați, înregistrată oficial, ce numără peste un milion de persoane: este vorba de comunitatea de români care, în 2013 înregistra un milion si 10 mii de persoane. O creștere extraordinară: în 2010 românii erau 850 000, în 2000 doar 120 000, iar în 1990 aproximativ 40 000. Potrivit clasificării realizate de United Nations Population Division, datele se referă la persoane născute în România și care trăiesc în Italia de cel puțin un an. Aceste informații sunt relevante din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere social, prin faptu lcă românii și româncele sunt o prezență cu care cetățenii italieni se relaționează din ce în ce mai mult. Din punctul de vedere economic, prin faptul că marea lor majoritate este integrată pe piața muncii. Din perspectiva comercială, prin faptul că această comunitate ce numără peste un milion de persoane începe să fie serios luată în considerare de furnizorii de servicii (cum ar fi agențiile de voiaj sau instituțiile de formare) sau de produse, inclusiv promovarea/publicizarea acestora. Chiar și din perspectiva politică, se creează o mai mare presiune spre întărirea relațiilor diplomatice între Roma și București” (din cotidianul ”Corriere della sera” din 14 septembrie 2014).

Prezența cetățenilor români în Italia s-a consolidat pe parcursul anilor: în prezent comunitatea de români reprezintă a cincea parte din populația de cetățeni străini rezidentă în Italia și se clasifică astfel pe primul loc ca și grup de imigrați pe număr de locuitori (933.354 în 2012 conform datelor furnizate de Dossier Statistico Immigrazione în 2014). În același timp trebuie precizat că prezența românilor e caracterizată printr-o creștere extraordinară în timp: în 1991 cetățenii români reprezentau doar 2,7% din populația de străini; din 2007, o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană, migrarea spre Italia a crescut  (+82,7% între anii 2006 și 2007 – conform datelor oferite de ISTAT, Insitutul Național de Statistică-Italia).

Prezența dominantă a cetățenilor români în panorama naționalităților de imigranți în Italia se confirmă și la nivel de regiuni: în Lombardia sunt înregistrați 136.233 români în raport cu 189.583 cetățeni străini de alte naționalități; și în Veneto românii se află pe primul loc cu 102.429 residenți. În regiunea Lazio există o netă predominanță a persoanelor de origine română care s-a consolidat în timp, respectiv din 616.406 străini, 164.163 sunt români. În Puglia predomină românii cu 26,6%. În Sicilia comunitatea de români este cea mai numeroasă (41.007)  și acoperă un sfert din populația de străni rezidenți în acest teritoriu (conform datelor furnizate de Dossier Statistico Immigrazione în 2014). Este vorba, în general, de persoane născute în România și care trăiesc în Italia de cel puțin un an, cu o distribuție omogenă de gen, persoane în general calificate, stabilizate pe teritoriu, în marea lor majoritate bine integrați pe piața muncii sau, în cazul minorilor, însistemul de învățământ. În ceea ce privește integrarea profesională, studiul citat demonstrează însă faptul că majoritatea românilor desfășoară o activitate profesională sub nivelul studiilor și competențelor personale.

Un raport de cercetare (PROCHILD) realizat de Asociația ”SpiritRomânesc” în 2013 demonstrează faptul că, de cele mai multe ori, românii sunt promotori principali în demersul de integrare și de stabilizare pe teritoriu, prin faptul că utilizează în mod eficient propria experiență de emigrare pentru a valoriza și a consolida resursele de care dispun: atât în ceea ce privește bagajul de cunoștințe profesionale, cât și resursele sociale, capitalul economic/financiar, elemente care sunt valorificate în beneficiul atât al țării de reședință cât și a țării de origine (Raport de cercetare PROCHILD, realizat de Asociația ”SpiritRomânesc” în 2013).

Studii recente semnalează, însă, existența unor elemente problematice legate de procesul de integrare a comunității românești, aspecte care solicită activarea unor strategii de intevenție care vizează pe de o parte societatea în general, iar pe de altă parte comunitatea românească în mod specific. Unele probleme sunt legate de clima ostilă și acte discriminatorii față de români, de cele mai multe ori alimentate de mass-media și de anumite campanii ultranaționaliste care au accentuat anumite prejudecăți ce caracterizează imaginea românilor în Italia (spre exemplu, se creează o confuzie între comunitatea de români și grupurile de Rom, Sinti și Nomazi, care reprezintă în Italia 150 000 de persoane, italieni și străini, dintre care aproximativ 40.000 trăiesc în condiții de degradare și izolare socială). Un alt sector sensibil este legat de sfera minorilor, în special de cazul celor care au trăit experința emigrării. Conform datelor oferite de un studiu realizat de Fundația ”Albero della vita” , pe un eșantion de 242 familii de români rezidenți la Roma, Milano și Torino, reiese faptul că majoritatea copiilor românile este frică să își declare naționalitatea și își ascund originea. Aceste forme de refuz a identității naționale apar din teama de a fi discriminați în societate și pentru a evita eventuale conflicte cu alti copii/tineri, pe fondul diferențelor culturale și/sau tradiționale. Alte dificultăți sunt determinate de cunoașterea deficitară a limbii italiene, aspect ce îngreunează accesul la anumite servicii, cum ar fi asistența sanitară. În același timp poate crea dificultăți copiilor români care se reunesc în Italia cu părinții, după o perioadă de circa 12 ani și care trebuie să își continue studiile. Cercetarea realizată de Fundația ”Albero della vita” evidențiază, nu înultimulrând, obstacole legale și birocratice ( 6 familii din 10 au întâmpinat acest gen de dificultăți).

 

Un alt aspect care a influențat simțitor situația famillilor de români în Italia este legat de criza economică globală. O mare parte dintre românii care trăiesc în Italia nu beneficiază de un venit adecvat, iar situația lor este cu atât mai dificilă în cazurile în care au copii în România, lăsați în grija rudelor sau a cunoștințelor. Asociația ”Spirit Românesc” a luat cunoștință de interesul crescut al Guvernului României față de problemele legate de suferința psihologică a copiilor care trăiesc situații de separare bruscă de parinți datorită fenomenului emigrarii. Dezagregarea mediului securizant al unui copil, cum este familia, poate avea consecințe importante în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea personalității sale, chiar dacă de multe ori aceste aspecte nu sunt evidente sau ușor de descifrat. Copiii care sunt victime ale acestui plasament forțat către alte figuri de sprijin (“care drain”), sunt predispuși la diferite conduite deviante cum ar fi abandonul școlar, tulburări relaționale dar, mai ales, tulburări psihoafective, ajungând în cazurile extreme la tentative de sinucidere.

De asemenea, este important de luat în considerare și fenomenul reîntregirii familiei, când acești copii, care au fost lăsați în grija rudelor sau a altor apropiați pentru o perioadă mai mare sau mai mică de timp, se regăsesc împreună cu parinții. Și în acest caz există o serie de probleme pe plan afectiv și comportamental: pe de o parte faptul că minorii sunt constrânși în mare lor majoritate să emigreze și, în consecință, să abandoneze brusc sistemul afectiv și relațional din România; pe de altă parte,relațiile între membrii familiei aflați la distanță se destabilizează în timp, dupa mai mulți ani de separare, părinții și copiii se percep ca fiind diferiți, iar aceste schimbări nu se îndreaptă de cele mai multe ori spre o direcție comună. Putem sintetiza faptul că minorii români din Italia si din strainatate în general, poartă greutatea unei duble problematici de adaptare: 1. adaptarea la un mediu cultural si lingvistic complet nou și la care, de multe ori trebuie să facă față fară nici un fel de ajutor intern sau extern familiei și 2. adaptarea la noua imagine a familiei, în care membrii se regasesc dupa mai mulți ani de separare, iar familia în intregul ei a pierdut enorm în ceea ce privește echilibrul intern și viziunea comună asupra lumii și a vieții în general. De multe ori acești copiii își percep proprii părinți ca pe niște străini. Sunt copii cu un nivel scăzut de autostimă, dezorientați, care riscă comportamente deviante sau suferințe psihologice.

De asemenea sa nu uităm faptul că greutățile economice au determinat multe familii să se întoarcă în mod brusc, neprevăzut în România, sau să repatrieze doar copiii, care, în acest fel devin victime ale unei duble migrări și, implicit, ale unei duble separări de părinți (Raport de cercetare PROCHILD, realizat de Asociația ”Spirit Românesc” în 2013). Conform unui sondaj condus de către ISTAT (Insitutul Național de Statistică), în 2013 venitul mediu al unei familii imigrate (15.199 euro/an)era puțin mai mare de jumătate decât venitul mediu al familiilor italiene (30.018 euro/an)  iar în familiile de români, venitul era și mai mic , respectiv 14.892 euro\an (cu 18,4% mai puțin față de famillile de străini în general). Conform aceluiași studiu realizat de Insitultul Național de Statistică, famillile de români se vor confrunta în următorii ani cu riscul de a cădea sub nivelul de sărăcie sau acela de a trăi in condiții de deprivare materială. Scăderea nivelului de trai și/sau sărăcia cu care se confruntă aceste familii îi determină pe părinți să accepte de cele mai multe ori orice fel de muncă, cu un număr epuizant de ore de lucru sau la distanțe mari de casă, de multe ori la negru și prost plătită. În acest context vrem sa vă focalizăm atenția asupra copiilor care cresc în aceste familii. Vorbim despre copii care sunt lăsați singuri pe tot parcursul zilei, care frecventează școlile italiene dar nu sunt ajutați în nici un fel de către părinți să se integreze din punctul de vedere cultural și social. Sunt victime ale unei emigrări impuse de către părinți și de cele mai multe ori abandonați în case și, implicit, responsabilizați peste puterile lor. Părinții creează o presiune exagerată asupra copiilor, un sistem de așteptări care, pentru ei reprezintă o formă de reabilitare/răscumpărare socială. Mai mult decât atât, cercetarea PROCHILD realizată de asociația noastră demonstrează faptul că acești copii sunt responsabilizați în mod excesiv în ceea ce privește munca în casă și îngrijirea fraților mai mici.

În activitățile pe care asociația ”Spirit Românesc” le-a desfășurat în școli și în centrele de informare/consultanță pentru străini, am avut posibilitatea să cunoaștem bine această realitate tristă. Studiile realizate demonstrează faptul că majoritatea părinților români din Italia nu creează pentru copii situații de socializare sau recreere din lipsa timpului liber sau a banilor. Sunt copii cu dificultăți de socializare, interiorizați, dezavantajați din punctul de vedere social și psihorelațional. Pornind de la aceste date alarmante, asociatia noastră dorește să implementeze un program de tip școală după școală (”after school”) pentru copiii români care trăiesc situații de izolare socială în Italia și față de care părinții apar ca fiind deficitari în a le asigura o dezvoltare psihoafectivă și socială adecvată.

 

Vă solicităm să luați în considerare în alocarea fondurilor pentru diaspora română și problemele mai sus presentate, cu atât mai mult cu cât aceste dificultăți întâmpinate de copiii români în Italia reprezintă un fenomen puțin studiat, aproape invizibil care riscă să rămână limitat în sfera internă a familiei. Proiectele de intervenție socială care sunt activate pe teritoriu de Instituțiile Statului Italian sau de ONG-uri nu iau în considerare aceste problematici din doua motive:

1. Este un fenomen care se prezintă în spatele ușilor închise și nu există nici un fel de solicitare de sprijin nici din partea familiilor, împovărate de greutăți materiale, lipsă de timp etc., nici din partea comunității / organizațiilor din teritoriu, interesate mai mult de organizare de activități artistice, spectacole etc. și prea puțin de intervenții pe plan social/asistențial;

2. Un alt motiv este legat de faptul că fondurile alocate sectorului social pentru comunitatea de români s-a redus în mod semnificativ o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană. Din 2007, an după an, am asistat la limitări drastice ale bugetului alocat pentru proiecte dedicate populațiilor neocomunitare, chiar dacă realitatea ne demonstrează faptul că există o nevoie crescută de sprijin pentru românii din disporă.

 

Prin aceasta cerere, domnule Ministro, va cerem sa revedeti textul fondului de finanțare,

CERERE DE PROPUNERI DE PROIECTE DE TIP STRATEGIC, Nr. 188 „Prevenirea și corectarea fenomenului de părăsire timpurie a şcolii”

 

AXA PRIORITARĂ 2: „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”

DOMENIUL MAJOR DE INTERVENŢIE 2.2: „Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii” Ianuarie 2015, și să extindeți teritoriile de implementare a proiectului, nu numai în România dar și în țările unde avem o prezență elevata a comunității române, cu urmatorul texte:

 

2. Condiții specifice, paragraful „În cadrul acestei cereri de propuneri de proiecte strategice se finanţează activităţi cu caracter preventiv și corectiv pentru fenomenului de părăsire timpurie a şcolii, acordându-se o atenție deosebită copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în Străinătate” să fie introdusă și categoria „copiilor familiilor române din străinătate”;

După paragraful „durata de implementare a proiectului ….”, să fie introdus paragraful “În cadrul acestei cereri de propuneri de proiecte sunt promovate proiecte care indeplinesc condiția ca activitățile proiectului să fie implementate la nivel multi-regional, în cel puțin două regiuni de dezvoltare și transnațional (minim un stat membru UE altul decât România)”

 

4.3 “Beneficiari ( solicitanți și parteneri eligibili)”

Propunem ca parte componentă obligatorie, cel puțin ca partener, o asociație reprezentativă a Diasporei.

Susținem această propunere, deoarece implicarea directă a asociațiilor românești ar conferi atât vizibilitate asociaționismului românesc, cât transparența activităților intreprinse către grupul țintă eligibil.

 

Să fie introdus paragraful 4.3.1 Parteneriatele transnaționale.

 

„Solicitantul trebuie să implementeze proiectul în parteneriat, compus din una sau mai multe entităţi

cu personalitate juridică, înregistrate în România sau înregistrate în alte state membre UE.

Partenerii transnaționali trebuie să aparțină acelorași categorii de beneficiari eligibili, în conformitate

cu prevederile legislației aplicabile din statul membru UE de proveniență. În situaţia în care partenerul transnaţional aparţine categoriei de parteneri eligibili 2, acesta trebuie să demostreze că au obţinut acreditările respective în statul membru de provenienţă.

Solicitantul sau minim unul dintre parteneri trebuiesă fi desfășurat activități min 12 luni în spațiul intracomunitar (minim 1 stat membru altul decât România) în scopul integrării socio-profesionale a românilor în statele membre UE și să aibă în obiectul de activitate atribuții în acest sens.”

 

Cu stimă,

Dana Mihalache, Președinte al Asociației ”Spirit Românesc” ONLUS, Italia

Cell. 0039.3337891516