Draga mea mamă de departe,
voiam demult să scriu o scrisoare de dragoste pentru tine care mi-ai dat viaţă, o scrisoare pe care oricum nu o vei citi, dar cu siguranţă într-o zi vei afla că am scris-o.
Vreau să ştii că Diana ta, fata cu nume de zeiţă, e singură şi tristă. Bunicul e bun, dar greul casei îl duc eu, un copil care a uitat să se joace, copleşit de grijile zilnice. Să fii stăpâna casei la doar 12 ani e o povară, care îmi va marca toată viaţa.
E 1 Iunie. E Ziua Internaţională a Copilului. Nu-mi doresc dulciuri, nu vreau haine, nu vreau jucării. Vă vreau pe voi, părinţii mei, împreună. Vreau să vă întoarceţi la mine, la zâna voastră mică şi să redevenim o familie. Promit că nu peste mulţi ani vă voi face viaţa frumoasă . Fiindcă voi învăţa şi voi deveni cineva, un om important în ţara mea.
Daţi-mi acum dragostea voastră de care am atâta nevoie şi voi prinde aripi de şoim în anii ce vin, iubindu-vă cum nici nu puteţi bănui.
Oriunde ai fi, draga mea mamă, orice s-ar întâmpla, eu nu renunţ la tine şi la tata care e şi el ca o frunză pe apă. Vă iubesc din tot sufletul şi nu uit că mi-aţi fost daţi de Dumnezeu. Tot ce e din cer nu poate fi decât minunea minunilor!
A voastră zeiţă mică, Diana, care creşte şi creşte, precum zâna din poveste, visând la ziua când va putea spune fără să plângă: Ai mei sunt iarăşi cu mine!
Te iubesc, mamă dragă, şi, dacă ai mai uitat să vorbeşti româneşte, îţi pot spune şi în spanielă: Te quiero mucho, un te iubesc mai străin de fiinţa mea.
Diana, clasa a V-a,
Şcoala Gimnazială “Ioan Vodă cel Viteaz”,
Slobozia Ciorăşti 1 Iunie 2013
Sursa: www.ziaruldevrancea.ro