Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
S-au umflat mușchii artiștilor rotalieni
În Republica Rotalia, vorba amicului Mihai Muntean, orice eveniment e prilej de a se umfla în pene, de a se feisbuci și a se maimuțări, doar doar or zice comuniatea și leprezentanții: „Uau!, ce mari artiști! Ce mari regizori!
Da, pentru că avem di tăti. La tăți ni-i greu, ne văicărim că nu-i ghini, că ne exploatează italienii, că ne iau mașinile… da avem di tăti: președinți de asociații, de federații ale asociațiilor dar și de federații ale federațiilor asociațiilor, chiar dacă membrii lor sunt fumeia și vreo nepoată, până nu se supără și pleacă și ultima. Obligat și ceilalți membri să fie vice-președinți, prim-vice-președinți, să dea comunicate, să umple feisbucul de poze, să dea mâna cu Grapini și să vorbească la microfoane. Nu contează ce, unde și cui și… și nici cum. Rotaliana e cea mai folosită acum.
Da nu-i nimic, dorința de a fi pe scenă, de a participa la fiecare zbânțuială tricolor denumită pompos ÎN CINSTEA CENTENARULUI (se termină el și ăsta), de a primi o diplomă (e modă ca fiecare organizație cu două găini și-un cocoș se cheamă asociație și dă diplome fără număr) e nemăsurată. Nu contează cine „eliberează” diplomele – e fabrică de diplome la Roma – dar dacă reprezentanții comunităților (cât le mai place să se mienune în costume de lideri!) mai sunt și apartenenți ai partidelor, atunci succesul trebuie sa fie musai asigurat. Iar hartista noastră este și membră de partid. Vorba vine.
Deunăzi, la Festivalul „Benone Sinulescu” de la Palacavicchi, Roma, artista Ana Asoltanei s-a supărat fleașcă pentru că nu a câștigat. Ea venise, dom’le, să câștige, că are „diplomă de cântăreațăși „nu urcă pe scenă dacă nu ia premiu.” Uitase să o arate înainte juriului, că altfel poate ar fi primit, și nu câștigat, locul I.
După ce „nu a câștigat”, o săptămână i-a stresat pe organizatori amenințând că îi va suna pe Benone Sinulescu și pe Angela Buciu (care făcuseră parte din juriu) să denunțe „nedreptatea” ce i s-a făcut și că, „de știa că nu-i dă premiu, arunca diploma de pe scenă”. Uitase să precizeze că a facut playback, dar a amintit după concurs.
Așa o fi la partidul lui Onțanu, unde funcțiile se dau pe maluil gârlei, la un cârnat pe grătar și adidași pus la uscat…. Dar la concursuri e pe merit.
Dacă nu i-a ieșit „afacerea” cu premiul I, s-a apucat de alta pe Facebook, invitând pe câțiva artiști români din Roma la un mega eveniment, în luna ianuarie, unde, nici mai mult nici mai puțin, 50 de canale de televiziune italiene vor transmite paranghelia. Condiția era ca fiecare participant să cotizeze cu câte 50 de euro pe bucată (melodie).
Prea mică suma, simbolică, nici măcar pe măsura imaginii făcute de cele 50 de canale (sic!).
Vă dați seama? 50 de canale de televiziune italienești (probabil și cele regionale, adunate de prin toate colțurile Cizmei) dau importanță rotalienilor pentru trei zbânțuieli cu mult tricolor și două sârbe… cântate în play back.
„Noi aici vom fi dati pe media set si pe rai de multe ori ne da reluare si daca vrei sati dai piesele sa tile vezi odata or de doua ori te vezi ca pe televizoru roninesc ca la etno o favorit.” Ați înțeles, nu? Că e clar și corect.
Asta pentru proști. Numai că se pare că nu au fost mulți, sau mai nimeni, cei care au crezut în gogoașa artistică a cântăreței cu diplomă.
Cristi Merchea
