Constantin Toma e vrâncean, din același oraș cu directorul Instepctoratului de Stat în Construcții care-i urăște atât de mult pe românii plecați.
Emigrat în Germania după 90, poetul a simțit din plin gustul străinătății, la fel precum și pe cel al condiției de cetățean în România actuală. Poeziile, dar și proza sa, au fost adesea în aceste pagini. Astăzi vă propunem una ancorată în realitatea imediată.

PLEN PRIMORDIAL
Statutul meu? Un cetățean pribeag,
Un exilat acum din țara lui
Și renegat chiar de al lui meleag
Ce-și poartă pași-n lumea nimănui.
Statutul meu? Un cetățean pârlit
De toate relele postdecembriste,
Ce toate visele și-a năruit
La fel precum pornirile-altruiste!
Și doar în plenul meu primordial
Instinctul aș dori să mai rămâie –
Instinct de om și nu de animal,
Căci mă întreb, acum, în care hal
M-a adus PSD și a lui „MUIE”
Conduse de un dictator penal!?
02 aug.2018