Cu gândul și sufletul la cei plecați departe de casă, de țară, poeta Mihaela GUDANA ne trimite noi versuri, de o rară frumusețe.
Mihaela GUDANA _______
Toamna de acasă
Acasă e toamnă, pădurea se pleacă,
Stejarii așteaptă să fie tăiați,
Cu lemnele lor înc-o iarnă să treacă,
Dar focul tânjește după voi, cei plecați.
Acasă e toamnă și mama iar coace
Pe plita fierbinte un dor în aluat,
Iar gândul se duce și iar se întoarce
Că-n lacrimi stă chipul de înger plecat.
E ulița goală, se-amestecă praful
Cu ploaia măruntă ce cade din cer,
Fereastra spre lume ascunde iar oful
La care stă tata, atent temnicer.
Cu inima strânsă de anii ce-i poartă,
Așteaptă ca toamna să-i scrie scrisori.
Cu ochii spre visuri, cu mâna pe toartă,
Ia cana din care bea vin uneori.
În via de-acasă, stau struguri de zahăr
Și mustul lor fierbe în cupe de dor,
Cu nuci și cu sare și-o oală de zaibăr,
Chem toamna să doarmă în sufletul gol.