Toamna de acasă

Cu gândul și sufletul la cei plecați departe de casă, de țară, poeta Mihaela GUDANA ne trimite noi versuri, de o rară frumusețe.

 

 

 

Mihaela GUDANA _______

 

Toamna de acasă

 

Acasă e toamnă, pădurea se pleacă,
Stejarii așteaptă să fie tăiați,
Cu lemnele lor înc-o iarnă să treacă,
Dar focul tânjește după voi, cei plecați.

Acasă e toamnă și mama iar coace
Pe plita fierbinte un dor în aluat,
Iar gândul se duce și iar se întoarce
Că-n lacrimi stă chipul de înger plecat.

E ulița goală, se-amestecă praful
Cu ploaia măruntă ce cade din cer,
Fereastra spre lume ascunde iar oful
La care stă tata, atent temnicer.

Cu inima strânsă de anii ce-i poartă,
Așteaptă ca toamna să-i scrie scrisori.
Cu ochii spre visuri, cu mâna pe toartă,
Ia cana din care bea vin uneori.

În via de-acasă, stau struguri de zahăr

Și mustul lor fierbe în cupe de dor,

Cu nuci și cu sare și-o oală de zaibăr,

Chem toamna să doarmă în sufletul gol.