TOAMNA MEA, ÎȚI SCRIU O TELEGRAMĂ

O nouă poetă, descoperită și semnalată de Doina Mustățea, ne aduce în mijlocul verii versuri de mare tandrețe și frumusețe. Diana Sava Daranuța este de dincolo de Prut dar scrie într-o română plină de candoare. O poezie curată, limpede precum sufletul ei romantic, care te transpune pe lungimea versurilor acolo unde voiește ea: în lumea frumoasă a verii dar cu gândul la toamna melancolică. 

 

 

 

 

 

 

TOAMNA MEA, ÎȚI SCRIU O TELEGRAMĂ

 

Toamna mea, îți scriu o telegramă:

Te rog și te implor să zăbovești,

Să nu-mi aduci a brumelor coroană

Și nici din frunze straie-mpărătești…

 

Mai lasă-mă cu sufletul de vară

Să mai alerg pe câmpuri fluierând,

Fără de mantie, așa, cu talpa goală,

Să zbor prin iarba verde, fremătând.

 

Mai lasă-mă să cred în flori și fluturi,

Că nu se ofilesc și nu se pierd

Acele nesfârșite începuturi,

În care diminețile-mi dezmierd.

 

Și de m-a prinde ploaia, nu contează

De a răzbate-n suflet vreun șuvoi.

Voi fi ca apa plânsă în amiază,

În care se răsfață pașii goi.

 

Mai vreau să trec ușor prin amintire,

Să fac popas, cu dorul să mă-ntrec,

Iar păsările verii cu iubire

Să le ascult, apoi să le petrec.

 

Deci, toamna mea, îți scriu o telegramă,

Nu crede c-aș avea ceva cu tine!

Îmi placi că ești o dulce și o Doamnă,

Dar lasă-mă în vară, până mâine!

 

 

Din volumul: ÎN TEMPLUL MUZELOR