Cum vine toamna la poeta Mihaela Gudană? Într-o ținută de o rară eleganță lingvistică.

Stare
Când m-am împiedicat în tivul toamnei
s-a descusut și ea s-a dezbrăcat
de tot ce însemna ținuta doamnei
cu care vara a lăsat-o și-a plecat.
A lepădat frunzișul galben –verde
și viile le-a copt în gând pierdut,
a dat și iama-n crângul ce nu vede,
că-i orb de-atâta soare ce-a avut.
Iar bruma? A ales-o drept dantele,
să-mbrace sâni de dealuri rând pe rând
din norii cu furtuni făcând inele
când păsările verii pleacă-n cârd.
Așa mi-e toamna, goală și nervoasă,
cu haine desfrunzite aruncând
cu vântu-n plete este mai frumoasă…
de tine mă întreabă alergând.