TRANSPORTATORII – eroii moderni ai zilelor vitrege prin care trece România

       Periodic simt nevoia să scriu câteva rânduri despre ei și despre ceea ce fac. Despre faptul că România nu este o țară în care umanitatea și bunătatea s-au pierdut definitiv și,  atâta timp cât există astfel de oameni, avem șanse să ne regenerăm ca popor și să devenim cu adevarat poporul de care să ne mândrim.

     

      Efectele pandemiei nu au făcut altceva decât să scoată și mai mult în evidență incoerența, incapacitatea și dezechilibrul clasei politice de a gestiona și coordona cu și înspre bine țărișoara noastră. Politicienii sunt tot mai bogați în timp ce își urlă sâcâitor de sonor și fățarnic patriotismul și dragostea de glie, iar populatia tot mai săracă și epuizată de efectele sărăciei, tot mai debusolată si mai deznădăjduită în timp ce își privește copiii și bătrânii cum suferă de foame sau mor fără medicamente. În tot haosul produs de politica ce mai mult încurcă decât descurcă, de aroganța și indiferența cu care cei ce ne conduc ne „onorează”, am avut fericita ocazie să cunosc altfel de oameni decât cei de mai sus: transportatorii care fac legatura între românii din străinătate și familiile lor rămase în România. Muncesc din greu, aleargă și își petrec mare parte a timpului conducând mașinile prin toată Europa ca să își poată întreține familiile. Ultimii doi ani au fost vitregi și pentru ei pentru că li s-au impus fel de fel de reguli și taxe, Cu toate astea merg înainte. Ca noi toți de altfel. Ceea ce îi diferențiaza pe mulți dintre ei de noi, ceilalți, este modul în care se mobilizează și, uitând, parcă, de problemele și necazurile lor, gasesc timp și resurse să se ocupe de nevoile și necazurile celorlalți.

     De mulți ani, în cadrul proiectului de binefacere și voluntariat ”Cartea – o ușă deschisă spre viitor” dezvoltat de unii români care muncesc în afara granițelor României (în Italia), proiect care are la bază întrajutorarea populației defavorizate, în special copiii și bătranii, ei, transportatorii, sunt protagoniștii principali. Practic ei sunt eroiii moderni ai României. Nu este deloc o exagerare numindu-i eroi pentru ca ei apar într-adevaă așa în fața copiilor și bătrânilor (tot mai mulți pe fiecare lună ce trece) care primesc colete cu ajutoare de la românii din străinatate.

      Practic există o bună comunicare și o colaborare între coordonatorii proiectului, donatori și transportatori. Coordonatorii caută donatori în rândul românilor împrăștiati prin țările Europei, adună donații cu ajutorul voluntarilor, totul ajunge în cutii bine aranjate și umplute după necesitățile beneficiarilor(haine, încălțăminte, jucării, alimente, medicamente, pampers copii și adulți iar uneori și câte un mobilier dispensabil pentru vreun amărât) apoi intervin transportatorii. Pe lânga coletele clientilor lor găsesc întotdeauna spațiu și pentru coletele pline cu donații și cu de toate pentru copiii și bătrânii defavorizați si pe care statul român, prin intermediul clasei politice, îi ignoră, ii batjocorește și îi lasă fară alimente și medicamente in special.

     Cu mulți ani în urmă primii transportatori care s-au alăturat acestui proiect și campaniilor dezvoltate în cadrul lui au fost BCS TRANSCURIER (Sorin Barbălată) și ROBIN GRUP(Robu Andrei) și, parcă, au transmis din mărinimia lor și celorlalți care, odată contactați să ajute prin voluntariat la această ”aventură”, au acceptat imediat . SC PANEURO EXPEDITION (Nelu Carabulea), TARSIN (Nelu Apetri), Zuzu (Iulian Lemnaru), Dan Rebegilă, Bogdan Piciorlung, Sebastian Cadar, SC PAVALUCA EUROTRANSPORT (Nicu Păvăluca), ELITTE TOUR (Dani Coman), Bîndar Dumitru, FLORIANO KOS TUR (Cosmin Manolache), Gabi Beșliu...

     Conștiincioși ca și cum ar fi face-o contra cost, săptămânal pleacă spre România, cu mașinile lor, un numar impresionant de colete umanitare. Sunt spătămâni când numărul coletelor trece de o sută. În aceste colete se regăseste tot ceea ce pe copiii și bătrânii defavorizați îi face să zâmbească. Asta fac transportatorii noștri, eroi moderni ai zilelor vitrege prin care trece România noastra. În munca lor ei sunt concurenți dar atunci când vine vorba de năpăstuiții soartei ei își dau mâna, pun umărul și, de multe ori, ei sună coordonatorii campaniilor și cer colete. Uneori am avut impresia că atunci când ajung la beneficiari cu ele, transportatorii noștri își iau singuri plata muncii lor: bucuria, râsetele, și zâmbetele copiilor, lumina pe care o văd în ochii bătrânilor și fericirea tuturor. Da, asta este plata și răsplata lor: bucuria și fericirea celor năpăstuiți de modul dezastruos în care a fost condusă țara.

      Mulțumirile adresate lor nu iau sfârșit aici pentru ca nici implicarea lor nu se sfârșeste aici: foarte multe colete care pleacă din Italia, Belgia, Anglia, Spania ajung și la copiii români din Moldova de peste Prut. Nu au protestat niciodată transportatorii nostri, nu au tinut cont că numarul copiilor ajutați este prea mare și că pachetele devin tot mai multe la număr, disponibilitatea lor a fost maximă. Coletele care ajung la Chișinau apoi redistribuite acolo unde copiii români se găsesc în toată Moldova, au în spate o muncă infinit mai mare. Ele sunt trimise din țările în care comunități mari de români sunt stabilite, ajung în România iar de aici predate altor transportatori voluntari, colaboratori ai proiectului și duse în Moldova. Munca este colosală dar satisfactiile parcă sunt și mai mari. Foarte des m-am gandit că daca și politicienii noștri ar fi făcut la fel, adică la nevoie să uite de razboiul dintre partidele politice pentru ciolanul puterii și ar fi dat mână cu mână totul ar fi devenit mai ușor, mai simplu iar rezultatele ar fi fost pe măsura muncii. Oamenii de rand, cei care muncesc pentru fiecare bănut câștigat cunosc și recunosc realitatea sărăciei românesti, numai politicienii se prefac a nu vedea pentru că ar fi obligati să își recunoască ”opera”.

      Un mare MULȚUMESC tuturor transportatorilor care au ales să fie OAMENI într-o Românie șacalizată, trădată și furată de toți cei care au condus-o în ultimii 30 de ani. O vorbă din bătrâni spune că „a fi om e lucru mare …” Și nu e o onoare, ci o sfântă datorie pe care acești oameni, transportatorii, și-o fac așa cum politicienii nu și-au făcut-o niciodată.

Doina Mustățea