Uiti-ti colu, la perdelili șeli crăcanati șî privești în tini, emigrantule!

Totul se învârte în jurul banilor, ai bani, stai în față, nu ai, mori cu zile sau mori pur și simplu.
Cică, la ce te gândești? La bani, evident! Mă gândesc cum să fac bani mulți într-un timp scurt și mă enervez pentru că nu-mi vine în minte altceva decât munca, și nu munca în țară, ci în afară

Unde să mă duc?

Mulți vor spune să mă mulțumesc cu ceea ce am și să muncesc în continuare, însă eu știu că pot și vreau să am mai mult. Am casă, copil, serviciu. Dacă aș avea mai mult, nu aș investi decât în cunoaștere, călătorii, educație și special în sănătate. Amân de ani de zile niște analize de rutină, pentru că nu sunt bani.

Banii își fac loc întotdeuna pentru altele, nu și pentru propria viață și mă mir că mă simt rău, deși sunt tânără. Mă rog, până-n patruj’ de ani!

Să mulțumești pentru ce ai! Ce ai? Uneori nici ce ai, nu prea ai. Nu ai copiii aproape, nu ai casa pentru care ai muncit, nu ai libertate, nu ai satisfacția banilor câștigați prin muncă, pentru că se duc imediat, nu ai prieteni, înțelegerea familiei, nu ai nimic!

Uneori nu contezi decât pentru banii pe care îi câștigi, pentru serviciul pe care îl ai. Dacă pozitia ta profesională este una apreciată, vizibilă, generatoare de bani, ești important, dacă nu, nu te bagă nici dracu în seamă. Societate falsă și oportunistă!

Nu te vede nimeni, nimănui nu-i pasă. Repari un lucru prin casă și se strică altul. E o roată, o roată pe care o învârți singur ca hamsterul. Pentru ce să te bucuri? De ce să iei exemplu de la cine o duce mai rău? Mulți așa vor spune: „uită-te la cine nu are nici de unele”.

Nu mă uit, mă deprimă! Am nevoie de mine în viața asta, n-am nevoie de sfaturi de…

Cică, să ții umerii drepți, privirea înainte și să-ți pui pe meclă un zambet și-apoi să ieși în lume. E doar o pasă proastă, cică! Nici nu-ți vine să ieși, te simți plictisit de lumea asta, aceeași lume îmbătrânită de poveri. Dacă nu mă credeți, ieșiți afară, observați câțiva oameni, priviți-i cum își duc greutățile vieții pe umeri. Se vede, totul se citește pe chip, degeaba încearcă un zâmbet.

Zâmbetul stă bine pe fața oricui, însă nu orice față e compatibilă cu zambetul! Zâmbește, poate păcălești creierul și pe tine… încă  o dată! Cică, așa e viața printre străini – spun cei aflați printre străini. Nu, așa e viața, străină de noi! Ai bani? Ai parte! N-ai bani? Trăiești viața altuia mai sărac ca tine!

Uiti-ti colu, la perdelili șeli crăcanati șî privești în tini, emigrantule!

 

Și tu poți scrie la Emigrantul! Trimite-ne textul printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redacția@emigrantul.it