Ziarul Emigrantul. Portal de știri și informații pentru românii emigrați Publicație a Editurii Diaspora – Țifești, România
Duminică, 21 august 2016, librăria Alexandria din Focsani a găzduit lansarea cărții „La umbra stelelor”, al treilea volum de versuri al poetului vrâncean Vasile David.
La eveniment, o sală plină de prieteni din satul natal, de la „Cenaclul de la Roma” (locul unde Vasile își duce viața și activitatea în ultimii ani), profesori, mama, Ionel Lupu (primarul comunei Vulturu), fostul diriginte Pricop, dar și editoarea Minela și profesorul Vasile Lefter.
Deschiderea evenimentului a făcut-o profesorul Lefter, fost dascăl al poetului, care a vorbit despre metafora tilului cărții, despre talentul și priceperea acestuia în a încondeia realitatea, dorul de casă sau de mamă, viața cu bunele și relele sale.
Un eveniment literar presărat și cu surprize, cu un recital al colegei și prietenei poetului, artista populară Ionica Stan, o neobosită purtătoare de tradiții și frumos atât în România cât și în Italia, acolo unde românii duc dorul muzicii frumoase.
„Și-acum, puneți-l pe Vasile să vă cânte la chitară”, a spus în încheiere mesajul unei scrisori trimisă de Valeriu Barbu de la Roma, de la cenaclul unde Vasile David activează. Iar acesta a cântat fără chitară, dar cu acompaniament, din versurile unui poet basarabean.
De loc din Rădulești, comuna Vânători, Vasile David cochetează cu poezia dar și cu proza de mulți ani, maturând în timp un stil inconfundabil, brăzdat de suferințele celui plecat peste hotare după intrarea țării în democrație.
Tema care străbate ca un fir roșu volumul de poezii „Umbra steleleor” este cea a pribegiei, a dorului și nostalgiei pentru cele lăsate acasă, cu frământările sale colaterale.
„Iubita mea tăcută și sublimă,
eu nu mai știu colinde pe de rost,
sunt călător pe-o rută anonimă
și pe-acasă de mult nu am mai fost”. Mama, a sa, cea prezentă în sală dar și sufletul poetului, oriunde s-ar fi aflat, face subiectul unora din versurile sale, la fel cum casa părintească, nucul ori satul copilăriei:
„Ce mai face, mamă, satul nemuririi,
pe-ale cărui uliți mă purtam agale?
Eram, câteodată,-n culmea fericirii
când călcam pământul cu tălpile goale. ..”
Nu e trecută cu vederea condiția lui de pribeag, a emigrantului român în general:
„Munții noștri aur poartă,
spune-o vorbă din popor,
noi umblăm din poartă-n poartă
în genunchi, bătuți de soartă
și de dor”
la fel ca grija pentru țara pe care a lăsat-o și o regăsește mereu în aceleași condiții sociale, versificată pamfletar, cu haz de necaz cum ar spune românul.
„Folaie verde de… nu este
bunăstare-n România,
țara se îmbogățește
cel mai mult cu… sărăcia.
Foaie verde de… nu este
un nivel de trai decent,
nimeni să nu m deteste,
am tulit-o-n Occident.
Un volum de versuri sublime, tâlcuite de vrânceanul emigrat cu multă măiestrie și prezentate, pentru prima oară, în orașul de pe Milcov, acolo unde inima-i bate mereu, chiar dacă a ales, constrâns, să trăiască la peste 2000 de kilometri de casă.
Un eveniment și o carte mărturii, o demonstrație a faptului că vrâncenii, răduleștenii, sunt oameni de cultură, iubitori ai locurilor și frumosului grai românesc, oriunde s-ar afla ei. Iar Vasile David este un exponent cu care grupurile sociale din care face parte, comunitățile vrânceană și cea din Roma, se pot mândri.
Cristi Merchea
