Va reuși ANAF în curățenia de toamnă a evazioniștilor?

ANAF a început curățenia de toamnă a evazioniștilor. Șase sau douăsprezece luni de controale fiscale ale averilor nejustificate

Cică gata, statul de drept, cel pe care-l invocăm de 24 de ani și mai bine, nu mai doarme. S-a trezit deodată, așa, ca la o găleată cu apă rece aruncată peste somnambulismul în care a excelat până acum.

Statul de drept, cel care ar trebui să asigure o echitate relativă cetățenilor săi, drepturi și îndatoriri pe talere la aceeași înălțime, ia atitudine. Prin organele sale fiscale îi va întreba pe cei îmbogățiți peste noaptea pos-revoluționară cum, cât, de unde. Televizoarele au început să ne arate imagini din cele mai evocatoare cu maneliști celebri care aruncă bani stânga-dreapta, vezi Doamne, aceștia fiind în vizorul organelor marii evazioniști.

Nu sunt nici pe departe fanul „omului nou”, post-decembrist, tupeist pe lovele și nesimțit pe baza unor relații. Nu iubesc pe cei care nu stau la rând că „e minoritari” da-și fac dreptate cu sabia, nici pe cei care dau muzica la maxim plângând de mama focului „au, viața mea” pentru că au numai un ajutor social dar și-au făcut turnulețe cu „fer” și „magia albă”. Inițiativa este lăudabilă și chiar aș vrea să văd cum ANAF va dărâma turnulețele sclipitoare făcute din cămătărie, furt de cupru sau cerșetorie „la Italia”. În activitățile economice ale românilor inspectorii intră nestingheriți și cer documente, pun lacăte și bine fac dacă este nevoie. Dar cum vor intra ei în „pagodele” pirandelor, regilor, împăraților și bulebașelor să-i lase fără „havere”?

Se spune că legea este egală pentru toți, și atunci se pune întrebarea: nu ar trebui început de la cei mai bogați oameneni ai țării, ca un exemplu de democrație în adevăratul sens al cuvântului? Luat de la politicienii venali, deveniți milionari cu o candidatură sau două, cu ajutorul interlopilor și „maneliștilor, luat de la capitaliștii de cumetrie înavuțiți în cârdășie cu milionarii și interlopii, de la interlopii și maneliștii îmbogățiți sub oblăduirea polițiștilor și a politicienilor care au avut nevoie de imagine și voturi, în sfârșit, luat de la mai toți cei care au sfidat timp de 25 de ani o Românie a tuturor posibilităților oferite de ei înșiși doar lor?

Mai puțin bieților țărani, muncitorilor puținelor întreprinderi rămase, bugetarilor, asistaților sociali, emigranților, bătrânilor și copiilor. Ce să le mai ia lor? E drept că legea este egală pentru toți dar și că oamenii nu sunt egali încă de la naștere, încă din stadiul embrional iar viața, calitățile și aptitudinile intelectuale, condițiile sociale și momentele vieții nu dau niciodată aceleași șanse tuturor. Dar tot drept este că, în decembrie 1989, mai toată societatea românească a pornit-o de la zero.

Sau așa ne-ar placea să credem. A urmat o competiție în care s-au înscris, pe rând și nu toți odată, mai toți românii. Unii însă au furat startul, alții aveau deja avans prin pozițiile ocupate anterior, ații nici la start nu s-au prezentat atunci, unii au fost mai tari, alții mai slabi … lume și lume, oameni și oameni, unii mai sătui, alții mai puțin, unii cu forță musculară mai mare, alții osoși dar cu vână, unii mai deștepți dar neîntreprinzători, alții fără neuroni dar cu ambițiie, chestii pe care natura le copensează fără a ține cont de legile pe care oamenii le adoptă.
Așa s-a făcut că într-un sfert de veac, în mâinile câtorva oameni se află mai toți banii și valorile României. În mâinile a 20.000? Din 20 de milioane?

Dacă inegalitățile scoteau muncitorii, minerii și țăranii în stradă, astăzi aproape că nu mai avem aceste categorii sociale și profesionale care să protesteze. Țara s-a golit, a îmbătrânit, iar politica de opoziție se face în birt după încasarea alocației sau a ajutorului social. La meeting participă câțiva, fără efect asupra celor vizați. Țiganii, cei care pe timpul președintelui asasinat mergeau cu frică pe lângă milițieni și măturau orașele de noapte, astăzi scot sabia și calcă cu mașinile pe cei care îmbracă uniforma statului, se plimbă în Lamborghini Diablo cu manele la maxim și aruncă euro din mâinile ghiulate care nu au făcut nimic pentru binele societății. Acum, cică, vor fi luați la rost de cei care timp de 25 de ani i-au privit sau cu care au „combinat” împreună.

Judecătorii și pocurorii care stăteau la masă cu interlopii vor analiza dosarele de fraudă și evazune ale colegilor de pahar, politicienii vor apela prin interpuși foarte de dedeparte pentru voturile de la alegerile de la anul, oamenii de rând vor spera că ANAF va face justiție, răzbunând neputința și nevolnicia lor, greu puse la încercare în acest timp.
Dar, logistic vorbind, cum se va efectua această operațiune? 20.000 de dosare? Păi, cum, 20.000 de dosare la câte organe de cercetare? Aproape imposibil. Mai ales că, din când în când, se mai descoperă că o parte din conducătorii organelor de cercetare sun implicați în procese de corupție pentru că și ei, prin folosirea influenței funcțiilor pe care le-au avut, s-au îmbogățit.
ANAF dă și numere, metodologie, oameni implicați etc. Vezi aici: http://storage0.dms.mpinteractiv.ro

Inițiativa, tardivă dar bine-venită, probabil că va scutura câte ceva, maneliști plângând, fugind de mama focului sau înjurând ANAF-ul neapărând încă. Și nici nu vor apărea, cu excepția vreunui țap ispășitor care va sfârși în vreo telenuvelă preluată de mai toate posturile.

Rezutatul? Ușor de preconizat: „nimic nou pe frontul de Est” așa cum de 2-3000 de ani nimic nu s-a schimbat pe aceste plaiuri. Pentru că oamenii nu s-au schimbat. Apreciem în gura mare corectitudinea și curățenia nemților în timp ce aruncăm gunoaiele în fața blocului, vorbim despre nu știu care politician corupt dar ne fotografiem cu el cu prima ocazie de proximitate, înjurăm corupția care macină societatea dar plătim în plus sau fără bon fiscal ori de câte ori se ivește ocazia de a economisi sau necesitatea rezolvării unei probleme urgente.

Cred totuși că numai constrângerile, mâna de fier, acțiunile concertate ale unui stat corect, în sujba cetățeanului, pot induce un popor, într-o perioadă lungă de timp, să se mai schimbe, să se comporte normal. Aceasta în condițiile în care toate părțile implicate vor acționa corect și rușinea de a fura va fi implementată și inocuată în firea oamenilor.

Teoretic, pentru că practic, genetic, ăștia suntem și numai o tabula rasa socială mai poate schimba ceva.

C.M.

foto copertă: timesnewsroman.ro