Venezia. Campanie împotriva ţiganilor români cu barbă. Consilier local cere intervenţia armatei pe străzi împotriva țiganilor români.
Un consilier regional al partidului Lega Nord din Italia a cerut intervenţia armatei pentru rezolvarea problemei romilor cu barbă care au invadat Venezia şi oraşele din Nordul Peninsulei, arată cotidianul “Il Messaggero” în ediţia de astăzi. Cerşetoria lor este una la limitele violenţei, afirmă consilierul Giovanni Furlanetto într-o moţiune adresată președintele regiunii Luca Zaia.
Lupta împotriva “bărbilor negre” (barbanera) cum mai sunt chemaţi cerşetorii nomazi din regiunea Veneto datorită bărbilor lungi pe care le poartă, (majoritatea de origine română) se duce şi de către preoţii care s-au săturat ca la slujbe bisericile să fie invadate de romi care cerșesc printre rândurile credincioşilor. Mai mult, unul dintre preoţi, don Fausto Bonini de la Domul din Mestre a angajat un gardian care să împiedice intrarea romilor în biserică. O iniţiativă singulară care nu este de ajuns, spune consilierul: “e nevoie de armată, urgent, şi oricum o întărire a forţelor de ordine”.
Mai puţin de acord cu intervenţia armatei împotriva romilor de origine română este don Dino Pistolato, responsabilul Caritas Venezia, care afirmă că “dacă începem să militarizăm ţara suntem ruinaţi. Este o problemă socială sigur, dar să ne gândim că a militariza oraşul înseamnă să exagerăm. Preşedintele regiunii Veneto, Luca Zaia, este de acord cu problema ridicată de consilierul veneţian: “de-ajuns să gândim la stresul la care sunt supuşi turiştii pe plaje”.
Lucrurile nu sunt nici în alte părţi ale Peninsulei mai puţin diferite.
Roma, Capitala Italiei, unde forţele de ordine nu lipsesc, este împânzită de “barbăneagră” (barbanera). Zilnic, trenurile locale din Nord, de pe ruta Viterbo-Roma se umplu de romii cu barbă. Cu sau fără cârje, cu sau fără bilete de călătorie, umplu vagoanele pentrua ivada străzile oraşului. Pe la 8 dimineaţa sunt deja repartizaţi pe zone, cartiere, străzi, intersecţii. Fiecare cu locul lui. Iuţeala cu care aleargă dimineaţa după tren nu mai este aceeaşi cu cea de la coborâre sau din timpul ocupării locului de “muncă”.
Zilele următoare veţi urmări un reportaj realizat cu taberele acestor romi, cu viaţa lor de zi cu zi.