
Vlăduț. În România zilelor noastre dacă ai un copil dizabil (cu un handicap) ești un om mort (la figurat). Teoretic statul îți dă drept ajutor luna de pe cer, practic te lasă să lupți singur cu boala copilului tau și cu toate neajunsurile pe care aceasta le produce. Acest fapt a devenit o normalitate, face parte din viața celor peste 1 milion de părinți români care, zilnic, duc un război greu cu lipsurile, cu problemele create de indiferența de care se lovesc în instituțiile statului și boala propriu-zisă a copiilor.
Pe Vladuț l-am cunoscut în mediul virtual. Primul imact pe care l-a avut imaginea lui asupra mea a fost să cred că fătăgrafia a fost retușată în Photoshop. Am cerut mamei numarul de telefon, am sunat-o și am rugat-o să mi-l arate pe Vlăduț în timp real pe Messenger, în aceeași seară. La urma i-am cerut scuze pentru neîncrederea de care dădusem dovadă.
Vlăduț are aproape 15 ani și s-a născut cu o malformație- hidrocefalie congenitala gigant, care i-a dat o paralizie permanentă. De când s-a născut, trăiește mobilizat într-un pat. Acela este universul lui: camera unde se găsește patul.

Era în preajma Paștelui, acum doi ani, iar câțiva prieteni au avut bunătatea de a dona ceva bani și alimente care au ajuns la familia lui Vlăduț la timp pentru Sărbătorile Pascale. Părinții sunt doi oameni simpli dar foarte responsabili și muncitori. Se descurcă greu pentru că muncește doar tatăl, Petrică, iar mama, Mihaela, sta cu Vlăduț 24/ 24 și se ocupă și de cel de-al doilea copil al lor, o fetiță de 10 ani, Raluca.
Mihaela nu se vaită niciodată că-i greu, a acceptat ceea ce soarta i-a dat: un copil bolnav și îl iubește așa cum un părinte își iubește copilul: necondiționat. Cu salariul soțului și cu cel al ei, de îngrijitor personal al copilului, se descurcă foarte greu pentru că pampersul, cremele, șervețelele umede și scutecele costă atat cât ei nu își permit să cheltuie. De când cazul acestui copil a intrat în atenția comunității românești din Italia, periodic Mihaela și Petrică primesc ajutor de la românii care se implică des în acțiuni de binefacere și voluntariat. Elena, Catia, Marcela, Gianina sau Rozalia sunt câteva nume care au adoptat la distanță familia lui Vlăduț.
Partea și mai frumoasă a acestei povești este că fiecare român în parte, în asfel de cazuri, încearcă să implice și prietenii lor italieni. Nu puțini au fost italienii care au făcut donații consistente copiilor sau bătrânilor lăsați de izbeliște de statul român. Mama lui Vlăduț nu se consideră abandonată de autorități, doar că banii nu le ajung uneori nici pentru mâncare și facturi, dar asta, spune ea, se întamplă tuturor.

De la primărie a primit un pat rabatabil dar este mare pentru camera care a devenit universul lui Vlăduț și poate fi folosit doar vara, afară. Când Rozalia, unul din susținătorii periodici ai lui Vlăduț a făcut cunoscut acest caz unor prietene (două surori), acestea au dorit să contribuie la starea de bine a copilului și au decis să îi doneze un fotoliu electric rabatabil pe care în România Mihaela și Petrică nu și l-ar permite niciodată. În plus și mai multe pachete de scutece au donat aceste femei. Astfel Paola și Lucia Ristori au devenit donatori și susținători la distanță ai lui Vlăduț.
Aceasta familie continuă să aibă nevoie de susținere. Cei care vor să le dea o mână de ajutor o pot contacta pe mamă la numarul de tel: 0758730785 – Mihaela Ursache. Cei care doresc să ajute financiar o pot face în contul: RO77RNCB 053511333950001 contul deschis la banca BCR .Dărmănești judetul Bacau pe numele Mihaela Ursache sau, la fel, o pot contacta direct pe mamă.