Vrancea a fost „arestată” de „ciuma roșie”, de Marian Oprișan, spune Ion Ștefan, candidatul PNL la Primăria Focșaniului

 

           

           Un interviu cu Ion Ștefan, om de afaceri care conduce una din cele mai prospere și puternice firme din județul Vrancea, este o plăcere. Antreprenor care lucrează zilnic cu oameni, care a plecat de la zero, știe ce vrea și de la o primărie, și de la oamenii care o formează, de la cei care vor un loc de muncă sau vor să se întoarcă acasă.

            Urmăriți un material care vă va face o idee despre cum arată un candidat PNL la primăria capitalei județului Vrancea. Merită!

Ion Ștefan este un om tânăr, plin de energie, care vorbește liber, echilibrat, dar și cu patos, bun cunoscător al orașului, al județului, al problematicelor acestuia, al oamenilor în general. Cu origini get-beget în comuna Milcov, candidatul își începe povestea de acolo: de la părinți, bunci, de la rădăcinile sănătoase la care ține foarte mult. Și începe cu tatăl său, cojocar de meserie, care preia îndeletnicirea de la bunicul, tot cojocar, și o înnobilează până la executarea faimoaslor „alendeloane” din epoca comunistă. Le va realiza inclusv pentru Italia, în 1974-1975 .  „Om dornic de muncă, inventiv și harnic,  dacă ar fi prins Revoluția sănătos, noi, fiii săi, n-am fi avut loc de el să facem câte ar fi vrut și știut să facă.”

Vorbește cu pasiune Ion Ștefan despre părinți, educația familială, de principii și morală, de corectitudine și educație, toate  primite în copilărie și care l-au călăuzit de-a lungul vieții.

Despre tata și despre mama are istorisiri frumoase pe care ține să le spună.

– La tatăl și mama mea omul nu a bătut niciodată de două ori în poartă. Mama avea o agendă în care își nota pe toți cei care, primăvara,  aduceau pieile la prelucrat cojocarului Gheorghe Ștefan de la Milcov. 10-12-20 de pie intrau în casă pe care mama le programa pe o dată a toamnei când omul trebuia să se întoarcă să-și ia cojocul sau ce trebuia să facă din pielea respectivă. Pe 20-23 noiembrie mama controla agenda, cu o sătpămână-două înainte, iar el se pregătea cu produsul. Nu a existat ca cineva să vină și să nu găsească gata cojocul. Niciodată!

– Această integritate morală s-a transmis?

– Cu certitudine.

– Mai povestesc ceva. În fundul grădinii noastre se afla CAP-ul. Și, la un moment dat s-a plantat sfeclă de zahăr. Iar mama l-a trimis de vreo două ori să ia câteva frunze să dea găinilor. Tata nici măcar prin gard n- a băgat mâna să ia frunză de sfeclă să ia și să dea găinilor. Nu există cetățan în comuna Milcovul că l-a păgubit, l-a înșelat vreodată cu vreun leu, l-a jignit, l-a împins… Sub nici o formă. Tata nu s-a certat niciodată cu oamenii.

– Nu poți construi decât pe fundații solide. Noi suntem oameni născuți, nu făcuți. Am întâlnit mulți făcuți: care nu au bunici, nu au frați, nu au familiii… ei sunt de nicăieri și merg nicăieri. Dacă-l întrebi: Mariane, Oprișane, cine ești și de unde vii, ce familie ai…? Oameni ca el nu știu. S-au format peste noapte și merg niciunde. Oameni fără istorie, fără rădăcini solide.

În 1992  Ion Ștefan termină Institutul de Marină Comercială Constanța, 5-6 luni șomer, după care muncește câteva săptămâni la întins cabluri la firma Diplomatic.

                Atunci m-am apucat de vândut ouă în piață, mere, haine second hand , folie de plastic

         – Ați intrat în afaceri aproape imediat după Revoluție iar acum sunteți unul din antreprenorii de succes ai județului Vrancea. Câteva lucruri despre aceasta?

– Am încercat să mă angajez în mai multe locuri, apoi la o firmă de transporturi 8 luni, după care ocup, prin concurs, cu cel mai bun punctaj, un loc la vama Focșani. Doi ani și jumătate voi lucra la Vama Focșani. În 1994, pe vremea lui Iliescu și Văcăroiu, se dă o lege cu privire la societățile înființate atunci, cele de comerț scutite de impozite pe 6 luni și pe 5 ani cele pe producție. Un coleg cu mai multă experiență îmi sugerează să mă ocup de partea legislativă, cea a documentelor care priveau mașinile cu marfă ce ajungeau în vamă… atunci am avut acces la Monitorul Oficial și alte documente de unde am înțeles mai bine cum funcționează. Decid astfel să fac o societate cu fratele meu. O societate care va lucra pentru Gigi Kent, faimos la acea vreme. La cei 26 d eani ai mei eram printre cei mai tineri dar nu am avut probleme de nici un fel, mai ales că ieșise scandalul  „contrabanda la Vama Focșani” în care fusese implicat și Gigi Kent.

Când am mers acasă, tata mi-a spus așa: „putea să facă un om, doi, cinci, dar nu o instituție. Ce e la voi acolo?” M-a pus pe gânduri.

Când spui contrabandă, pentru un om de la țară care nu a luat o frunză de sfeclă să dea găinilor, care se chinuise cu noi să mergem la școală, să ne crească , să ne trimită geamantane de chiftele și poale-n brâu  la internat (toți colegii mei de facultate știau de chiftelele mamei)… Atunci, în ’95, intenția fiind să mă numească șef al Vămii Focșani, mi-am dat demisia. Dacă oameni dinaintea mea fuseseră arestați, eu aș fi fost țintă ușoară pentru cei experimentați. Atunci m-am apucat de vândut ouă în piață, mere, haine second hand , folie de plastic,… După care am început să produc folie.

            11,9% din TVA încasat în județul Vrancea este plătiti de firma candidatului Ion Ștefan

– În 2014 compania pe care o conduc, Balcanic Prod,   a fost premiată printre primele zece companii din Moldova în cadrul proiectului „Campioni în business“, organizat de Ziarul Financiar, Enterprise Investors, BCR, firma de audit PwC şi Fundaţia Triple Helix iar în 2015 a plătit 2% din taxele încasate în județul Vrancea. 18. 000.000 de lei! 11,9% din TVA încasat în județul Vrancea este plătiti de firma Balcanica Prod, adică 12.700.000 lei iar Oprișan a împărțit acum câteva zile 12.500.000 lei. Adică o altă optică a lucrurilor: noi i-am plătit, el i-a risipit.

         – Ce caută un om de afaceri de succes în politică? Ați mai cochetat și cu alte partide.

– Nu am cochetat. Am ajutat mereu, dar niciodată partidele de stânga. De fiecare dată am ajutat cum am putut partea drepată. Dacă în 1996 am fost membru al PD, asta nu a însemnat că nu am ajutat și Convenția Democrată.

          – Aversiunea pentru stânga se datorează lui Oprișan sau partidului în general?

– Nu. Sunt un cetățean născut în Revoluție, un cetățean care a fost în Piața Universității, care a mers la Televiziune, cel care și-a petrecut începutul lui 1990 în București cu toate că eram student la Constanța. Nu pot sub nici o formă, dar sub nici o formă, – indiferent cine mi-ar cere-o-, să fiu de stânga! NEAM DE NEAMUL MEU, NĂSCUT CU NUMELE ȘTEFAN, n-a votat vreodată trandafirul. Sau vreo ramură din PSD.

O spun și pe asta, chiar dacă unii ar spune că nu trebuie. În campania în care au fost Mircea Geoagă, Traian Băsescu și Crin Antonescu, mama a votat cu Crin Antonescu, normal. A doua zi, dimineața, când Crin a anunțat că-l susține pe Geoană, eu am ajuns acasă. Și mama-mi spune: „Mamă, am un gol în stomac. Mi s-a întâmplat ceva. Ai văzut ce-a făcut ăsta? Zice că să votez eu cu Geoană.”

Mama avea acel gol pentru că-i înșelase așteptările. Sub nici o formă, din sângele meu, nici cei care au azi șase ani, când le spui de stânga și de PSD se uită urât.

                Județul Vrancea a fost arestat. A fost arestat de ciuma asta roșie

                – Județul Vrancea, având înainte Vasluiul și Botoșaniul, este campion al sărăciei. Ce își propune un viitor primar pentru orașul de reședință care este jumătate ghetou iar jumătatea cealaltă tot ghetou?

– E campion nu numai al sărăcieie, ci și al indiferenței și nepăsării.

          Județul Vrancea a fost arestat. A fost arestat de ciuma asta roșie. Marian Oprișan a arestat acest județ. Nimeni nu are curajul să ridice capul. Mă întâlnesc zilnic cu agenți economici care-mi spusn: „Cum ai avut curajul, cum de te lasă?”

– Controale cu dedicație ați avut?

– Nu, aș minți să spun asta.

          – Încă o dată: ce-și propune un viitor primar pentru orașul său?

– Aș da două direcții. Una în domeniul unde mă pricep cel mai bine. Și m-am gândit la o reindustrializare a orașului care să permită celor prezenți să nu mai plece cât și celor care au plecat să se întoarcă. Și pot dezvolta subiectul mult.

          – Orașul a devenit unul comercial și atât. Se mănâncă, se bea…

– Nici măcar atât. Și pentru asta vrâncenii merg în altă parte. Nici McDonalds, care este pentru România un etalon, nici KFC, aici nu le poți găsi. Orașul Focșani este mult prea scump. Și nu cetățenii sunt scumpi, ci administrația, îndărătnică, răuăcioasă, potrivnică, neimplicată, nepăsătoare și dezinteresată față de toți.

          A doua direcție de care trebuie să mă ocup și sunt interesat este cea a sistemului de învățământ. Învățământul să fie pentru elevi și rezultatul muncii profesorilor să se quantifice în copii pregătiți. Să nu pregătim oameni numai pentru export. Să pregătim oameni pentru noi. Eu văd învățământul ca pe o unitate de producție: să pregătești o „marfă” (chiar dacă nu sună foarte bine) care să-și găsească locul pe piața muncii. Iar piața să o poată primi.

                Orașul Focșani este unul din care trebuie să pleci, nu în care trebuie să vii

– La prima vedere, și nu numai, și odată intrați în oraș, imaginea este una jalnică: avem șantiere neprotejate, (oameni care au murit căzând în șanțuri), blocuri hidoase, gunoaie,străzi neasfaltate, gropi… Oamenii care trăiesc în acest loc nu pot nici să creeze, nici să locuiască cu sufletul împăcat, să meargă zâmbind pe stradă. Are nevoie orașul Focșani de un plan de urbanism care să impună anumite regli?

– România beneficiază de 800 de milioane de euro fonduri europene, pentru anveloparea blocurilor din mediul urban.

Nu știu ce face primăria, dar noi, scocietatea noastră  a finalizat 7 proiecte europene de 2 milioane de euro, făr nici un leu penalizare,  în timp ce primăria Focșaniului a atras 3 milioane acum un an sau doi. Există mari discrepanțe între ceea ce ar putea să facă și ceea ce fac. Dacă mă lnsez, nu mai termin.

         Orașul Focșani este unul din care trebuie să pleci, nu în care trebuie să vii. Nu ai aia, nu ai curațenie… Orașul Focșani este la a doua, a atreia amânare a PUG (Planului de Urbanism General). Ei nu-și doresc asta tocmai ca să reușească o frânare totală și să fii cu capul plecat lor mereu. Eu, personal, doresc să fac o investiție și pentru studiul de oportunitate am 8 drumuri la primărie. Doar pentru asta.

În orașul Focșani nu există posibilitatea să faci industrie decât dacă dărâmi fostele fabrici din zona industrială sau la Golești. În oraș ai nevoie de PUZ (Plan de Urbanism Zonal) care durează 6-8 luni. Ce agent economic din lumea asta vine aici să bată la ușă să se roage de cei de la urbanism să facă una și alta? Când primăria ar trebui să ia antreprenorul în brațe. Cetățeanul trebuie luat în brațe: ce trebuie să fac pentru tine, care-i problema? Am un prieten care 8 luni de zile a așteptat pentru niște avize pentru o investiție de patru milioane de euro. La Consiliul Județean nu a stat nimeni de vorbă cu el.

                Eu voi pregăti administrația orașului Focșani pentru a-i primi pe vrâncenii plecați

                – Atunci vin cu o întrebare. Știți foarte bine că aproape o treime din populația județului este emigrată. De ce ar trebui să se întoarcă forța de muncă activă, competentă, cu experiență a județului, tânără și mai puțin tânără, aici?

– Eu voi pregăti administrația orașului Focșani pentru a-i primi pe acești oameni. Oamenii aceștia sunt pregătiți, școliți, au învățat alte lucruri acolo unde se află. Lucruri care nouă ne lipsesc. Organizarea muncii, dorința de a face ceva… Sunt oameni care și-au dorit ceva în viață. Nu au plecat de acasă oamenii lipsiți de dorințe. Acolo sunt oameni motivați.

Ei se consideră străini și acolo, și aici. Când vin la sfârșit de an sau vara acasă, sunt priviți ca niște străini. Vreau să le întind o mână. Nu eu personal, ci administrația pe care vreau să o creez.

                În momentul când au venit acasă și au cea mai mică idee de a face, administrația să-i ia în brațe, să-i ajute, să nu-i creeze necazuri.

Aici nu există respect. Eu, dacă am fost cel mai mare plătitor de taxe sau printre primii zece, nu m-a înrebat nimeni de sănătate dar tu, administrație,  ai făcut cea mai mare petrecere de sute de mii de euro. În orașul Focșani, cu primii 30 de plătitori de taxe, tebuie să stai de vorbă cu ei tu, ca primar. „Vă pot ajuta cu ceva?” Vine augustul, veniți acasă din Spania, Italia, de unde ați plecat… haideți să facem o consultare publică: ce aș putea să fac eu pentru voi?

România are de atras 40 de miliarde de euro de la UE până în 2020. În primii doi ani nu am atras mai nimic. Eu aveam așteptări mult mai mari. La ora actuală nu s-a dat drumul la nimic: sunt spre analiză,, spre consultare, nu au apărut ghidurile (la ora interviului n.r.).

     Decât să cheltuim 15 miliarde cu câinii comunitari, mai bine îi cheltuim într-un domeniu unde se vor întoarce

Focșaniului, Vrancei, îi revin aproape 1 miliard de euro. Aici  la Focșani au fugit de fonduri europene pentru că ei nu se pot liniști. Ei au păpat doar banii Guvernului pentru că de ăia nu-i întreabă nimeni. Toți cei care au avut proiecte cu fondurti europene au avut probleme pentru că „au uitat” că aceia nu-s banii lor și că sunt controlați.

Ce vreau să fac? Doresc să realizez un departament, în cadrul primăriei, finanțat din banii noștri, ai cetățenilor, de minim 50 de persoane care să se ocupe exclusiv de fonduri europene. Cum am gândit-o?

O parte din ei va fi la vânzări: o echipă care să caute, să convingă pe cei interesați să creeze proiectul pe care crede că poate și-i place să-l finalizeze. Pentru cei care vor să facă o clinică, să planteze, să aibă atelier mecanic etc. Decât să cheltuim 15 miliarde pe an cu câinii comunitari, mai bine îi cheltuim într-un domeniu unde se vor întoarce.

O altă echipă va fi formată de cei care scriu, întocmesc proiecte, documente, prezintă proeictul și-l duc la implementare. Aceasta pentru a rupe oricefel de cârdășie, pentru a rupe filmul șpăgii. Aici, în orașul Focșani, e o cârdășie totală. Stai de vorbă cu el dar nu știi cu cine vorbești. Va găsi sprijin și informații la 360 de grade

Nu va exista, atât cât voi fi primar, coală de hârtie mai scumpă ca la producător. Sub nici o formă. Nu va exista nici un fel de șpagă, de suprapreț în ceea ce primăria va executa. Mă voi ocupa personal de achiziții. Vor să construiască acum un adăpost de 15 miliarde. Nu e posibil așa ceva! E ne la  locul lui!

Voi implementa programul „primul contract de muncă”. Voi aduce griul la alb și, doi, voi susține  introducerea tinerilor pe piața muncii.  Eu vreau ca Primăria orașului Focșani, din taxele și impozitele care le percepe, în loc să meargă pe câini și pe stații de autobuz de miliarde, mai bine să ajute mediul antreprenorial. În două moduri: prin programul „primul contract de muncă”, prin care tânărul va primi o subvenție de la primărie pentru o perioadă de un an sau doi și, în paralel, să sprijinim și antreprenorul care va primi o subvenție pentru acest program.

Antreprenorul va avea costuri mai mici iar angajatul salariu mai mare. E vorba de acel plus de salariu care să poată reține tinerii aici. Când ești tânăr ai nevoi eși de bani mai mulți, și de încurajare și de speranța celor din jur care săți arate că au nevoie de tine.

Eu, când am terminat facultatea, am simțit că sunt al nimănui, că nimeni nu are nevoie de mine. Am terminat liceul cu medie mare, am intrat la facultate printre primii și am terminat-o al 2o-lea din 340 iar, după toate astea, mi-am dat seama că societatea nu avea nevoie de mine. Mă pregătisem degeaba. Nu vreau ca acești copii să mai treacă prin așa ceva. Am trei copii care nu aș vrea să părăsească orașul Focșani.

Aș vrea ca a ceea ce a mai rămas din casele vechi, din beciurile și catacombele care trebuie identificate, să le dăm valoarea lor istorică și, de ce nu, turistică.

Avem o linie ferată moartă care ar putea deveni o pistă de bicilete interesantă, care poate duce la munte, la aer curat.

 O sumă de idei care, prin prisma omului de afaceri Ion Ștefan poate revigora orașul Focșani, poate rechema acasă pe cei plecați peste hotare.

 

Interviu realizat de Cristi Merchea