Zi istorică pentru România: a fost ales cel mai iubit penal dintre PSD-iști

Dacă Dragnea ar fi pierdut alegerile, am fi fost pierduți, ar fi spus fostul președinte Băsescu pe facebook. Dar bine că nu am trăit aceste emoții cruciale ale existenței noastre ca nație.

Elena Loredana Țoc  _______________

Și dacă tot e gratis de ce nu „ne-am râde” și noi puțin, că doar se știe că, de când e românul  român, face haz de necaz!

Asistăm așadar la „alegerile” președintelui Partidului Social Democrat, domnul Liviu Dragnea, „se știe”!!!
„Alegeri” este un mod de a spune, deoarece domniilor lor nimeni nu a avut decența de a le explica sensul verbului „a alege”, adică „a recunoaște dintre mai mulți/ a distinge”. Măcar așa, de dragul verbului, ar fi trebuit să vină cu un contracandidat.

Cu surle și trâmbițe și-a anunțat candidatura, au cheltuit bani pentru tipărirea buletinelor de vot, că doar treaba este cat se poate de serioasa… o data se alege președintele, nu?!
Iar noi, „populimea”, ar fi trebuit să stăm cu sufletul la gură în așteptarea sondajelor.
Păcat ca ne-au lipsit de o așa emoție!

Și unde mai pui că însuși domnul candidat Dragnea declara că speră să ajunga președinte. Adică dumnealui, singurul, unicul, incomparabilul, inconfundabilul, neegalabilul, avea dubii.
Lăsând gluma la o parte, din tot acest circ ar trebui să tragem niște concluzii:
lumea politică românescă este o mizerie, atâta timp cât cel mai vechi și mai potent partid nu este capabil să propună cel puțin două persoane în măsură să ocupe cea mai înaltă funcție de conducere;

Partidul în cauza are în fruntea sa, și nu numai, persoane cercetate penal sau chiar condamnate;
Ridicolul creat de aceste așa-zise alegeri, ne amintește de vremuri ce ar fi trebuit sa fie demult apuse, vremuri în care eram chemați să ne „alegem” „conducătorul iubit”
Măcar de ar fi numit evenimentul „confirmarea în funcție a domnului X” .
Nu le este de ajuns faptul că sunt „penali”, s-au mai facut și de tot râsul.

Le mulțumim din inimă însă că au fost în stare să o facă, așa ne-am mai descrețit frunțile, făcând, cum știe doar românul, „haz de necaz”!